Oamenii acelor timpuri nu se mai rușinau de trup ci, din contră, precum Da Vinci și Dürer, făceau calcule complicate pentru a descoperi proporțiile perfecte. Ei au schimbat definitiv percepția europeană despre dragoste și plăcere, s-au reîntors la acea voluptas din Antichitate dar nu au uitat nici imaginea dragostei pure și izbăvitoare, întruchipată de Laura și Beatrice.
Dacă Evul Mediu a gravitat în jurul unei viziuni mai mult sau mai puțin reale a dragostei, Renașterea cu dorința sa de a scoate în evidență individualismul fiecărei ființe ne oferă o imagine infinit mai nuanțată a sentimentelor și plăcerilor umane. Curtea dragostei, descrisă de Boccaccio, păstrează aparențele medievale dar lasă să erupă omul în toată plinătatea sa, cu defecte și calități. Erosul nu mai este hieratic, el capătă trup, iar oamenii acelor timpuri iubeau cu rafinament dar și carnal...
Urmarea pe RFI sau, în 9 februarie începând cu ora 18.30, la sediul Fundației Calea Victoriei. O conferință susținută de Monica Neațu.
Comentarii