Grecia este un stat vidat. Există un vid de muncă, un vid de economisire şi un vid decizional. Nimeni nu mai vrea să muncească, grecii nu mai au nimic de economisit, iar politicienii nu sunt în stare să ia decizii. Acesta ar fi momentul prielnic pentru apariţia unei coloane vertebrale în clasa politică ce se poartă iresponsabil atât cu propriul popor cât şi cu partenerii internaţionali.
Democraţia şi transparenţa sunt nişte virtuţi uitate la Atena unde nici măcar frica faţă de votul cetăţenilor nu mai înseamnă nimic. Vedem partide care fac un joc complicat de interese şi care răspândesc numai jumătăţi de adevăruri în ceea ce priveşte situaţia reală a ţării.
În această situaţie, întreaga lume are nevoie urgentă de un băiat rău. De unul care să pronunţe acel cuvânt de care toată lumea se fereşte ca în Harry Potter. Cineva trebuie să strige odată faliment. Altă ieşire nu mai există.
Angela Merkel are nevoie de tot ajutorul pe care-l poate primi (The Guardian)
Nimeni nu ar fi anticipat că leadershipul german în vremuri de criză se va confrunta cu atâtea dileme. Dacă scriitorul Thomas Mann le spunea studenţilor săi în 1953 să depună eforturi pentru o Germanie europeană nu pentru o Europă germanizată, astăzi situaţia arată aşa: avem o Germanie europeană într-o Europă germanizată.
Republica doamnei Angela Merkel este de departe cea mai bună Germanie pe care noi europenii am avut-o. Este cu adevărat o ţară europeană bogată, conştientă de provocările ecologice, cu un sistem social avansat şi cu un stat de drept funcţional. De voie de nevoie însă, cancelarul Merkel se trezeşte cu ţara sa în mijlocul unei Europe germanizate. Nimeni nu are nicio îndoială că altcineva decât Republica Federală ia deciziile în zona Euro. Faptul că avem un Pact Fiscal este voinţa Germaniei. Berlinul le spune grecilor să-şi facă temele, iar Merkel le sugerează, mai nou, francezilor cu cine să voteze la propriile prezidenţiale.
Uitându-ne la istoria europeană putem spune că moneda Euro i-a conferit Germaniei acest rol de lider pe care nici măcar nu şi l-a dorit. Şi mai ironic e faptul că Francois Mitterand a insistat ca Germania să facă parte din proiectul uniunii monetare. Deocamdată însă, şoferul german al maşinii europene e puţin cam ezitant. O reacţie normală dacă ne gândim că ceilalţi pasageri nu plătesc nici benzina, nici taxa de drum, nici masa la popas şi nici hotelul peste noapte. Germanii nu vor reuşi singuri. Mai mult ca oricând, ţara are nevoie de partenerii săi europeni. Poate râdem auzindu-l pe Sarkozy din scaunul din dreapta strigând “Non, Non, Tout droit ma cherie!”, dar şeful de la Elysee a prins Spielul. Dacă şi Marea Britanie ar avea acum aceeaşi atitudine, Europa ar avea şanse mult mai bune.
Eric Woerth a fost pus sub acuzare (Le Monde)
Fostul ministru francez este acuzat de trafic de influenţă pasiv în deja faimosul dosar Bettencourt. Woerth se presupune că a primit contribuţii ce depăşeau cu mult plafonul legal admis pentru campania din 2007 a candidatului Nicolas Sarkozy. Odată cu această acuzare, judecătorii vor analiza cu siguranţă şi conturile de campanie ale actualului preşedinte.
În 2010, contabila doamnei Bettencourt – moştenitoarea imperiului L’Oreal – povestea poliţiei judiciare cum i-a fost solicitat să aducă suma de 150.000 Euro destinaţi lui Eric Woerth. Claire Thibout a presupus că banii erau destinaţi campaniei lui Sarkozy. Contabila nu a putut aduce toată suma, dar ar fi livrat 50.000 Euro bani gheaţă. Restul urmau să fie transferaţi din conturi elveţiene. Dacă acuzaţiile vor fi dovedite, Woerth riscă 10 ani de închisoare şi o amendă de 150.000 Euro.
America ar trebui să reziste tentaţiei de a provoca haos în Egipt (Washington Post)
Ce fel de revoluţie democratică aduce acuzaţii împotriva a 19 cetăţeni americani care ajutau în Egipt la consolidarea democraţiei? Răspunsul corect este niciuna pentru că la Cairo revoluţia e confuză şi în căutare de vinovaţi pentru propriile ei probleme.
Era previzibil. O revoltă populară fără lideri a dat naştere un an mai târziu la haos şi discursuri extremiste în Egipt. Dovadă este discursul unui ministru egiptean care a declarat că statul depune toate eforturile pentru a neutraliza ONG-uri care au scopul vădit de a destabiliza Egiptul. Americanii acuzaţi sunt victime ale teoriei conform căreia orice revoluţie se teme aproape iraţional de imixtiunea străină.
În replică la arestarea activiştilor, SUA au ameninţat că vor tăia fondurile civile şi militare acordate Egiptului. O astfel de mişcare ar arunca însă ţara şi mai mult în haos şi ar crea imaginea inamicului american pe care toţi să dea vina pentru orice.
Comentarii