Acasă » Reportaj RFI
Publicat: Vineri, 6 Iulie 2012 - Ultima modificare: Sâmbătă, 7 Iulie 2012

Azerbaijan: „Cea mai mare poluare din lume, cadou de la fraţii Nobel“

Foto:Cristi Popescu
Foto:Cristi Popescu

În 20 septembrie 1994 a fost semnat aşa-numitul Contract al Secolului, care atrage companii străine în domeniul petrolier – valoarea estimată depăşeşte 7,4 miliarde de dolari.

ASCULTAŢI VARIANTA AUDIO:

Un reportaj de Ioana Haşu

AscultăDownload

Dincolo de efectele economice pozitive, Azerbaijanul suportă consecinţele unor exploatări profitabile pentru deţinătorii afacerilor şi dezastruoase pentru mediu. Despre principalele probleme de mediu din Azerbaijan am stat de vorbă cu Telman Zeynalov, preşedintele Centrului Independent pentru Prognoze Ecologice, unul dintre cei mai reputaţi activişti pentru mediu din ţară, recunoscut pe plan internaţional.

L-am întrebat pentru început dacă există preocupare pentru efectele exploatărilor asupra mediului.

Cea mai mare poluare din lume

Azerbaijanul e prima ţară producătoare de petrol din lume. Era la jumătatea secolului al XIX-lea când celebrii fraţi Nobel au fondat o companie de exploatare aici. În vremea aceea nu prea exista preocupare pentru mediu – singura grijă era profitul. Era prin 1867,  se producea primul petrol, beneficiarii se gândeau la beneficii, nu la efectele pe termen lung.

Aceeaşi abordare a fost şi în timpul Uniunii Sovietice: exploatări agresive în tot mai multe zone. Rezultatul e că acum avem 35.000 de hectare de teren poluat cu petrol. E cea mai mare contaminare din lume.“

  • Au fost, aşadar, zeci de ani în care nimeni nu s-a gândit la bani. Ce s-a întâmplat după destrămarea URSS?

„După prăbuşirea URSS, toate aceste probleme au rămas în seama Azerbaijanului. Dar să nu uităm că în timpul celui de-al doilea Război Mondial, cea mai mare parte a consumului de petrol a fost produsă în Azerbaijan. Cred că aşa cum în timpul războiului, toată lumea a beneficiat de acest petrol, tot aşa ar trebui ca toată comunitatea internaţională să contribuie la curăţarea zonelor poluate.

E cumva greu de înţeles cum această moştenire a fraţilor Nobel e cheltuită pentru nişte premii oferite câteodată unor personalităţi discutabile – dar asta nu e treaba mea... Totuşi, ar fi mai logic dacă o parte din averea asta ar fi folosită pentru a curăţa mizeria de aici. E ce a rămas în timp ce îşi construiau afacerea.

Din păcate, nu există iniţiative internaţionale pentru a rezolva problemele de mediu, deşi aşa ar fi normal.“

Foto: Cristi Popescu

 

  • Dincolo de interesul sau dezinteresul comunităţii internaţionale, care e poziţia autorităţilor azere vis-a-vis de protecţia mediului?

„Guvernul e obligat acum să folosească o parte din veniturile colectate din industria petrolieră pentru a rezolva problemele de mediu. A fost lansat un program de curăţare a terenurilor poluate, în valoare de 1 miliard de dolari. A început deja, au reuşit să cureţe până acum câteva porţiuni de teren din jurul capitalei Baku. Dar e nesemnificativ... Probabil că tot profitul care ar mai putea fi obţinut de stat pe urma exploatării nu ar ajunge să rezolvăm problemele deja existente. E limpede că Azerbaijanul va trebui să îşi rezolve singur această problemă.

Şi să fie clar:  ăsta e cadoul fraţilor Nobel.“

  • Nu exist totuşi nici un fel de implicare din partea organismelor internaţionale – având în vedere nivelul poluării?

„Ba da, există nişte fonduri, dar e mai complicat. De pildă, avem un program cu Banca Mondială – dar e un împrumut, adică banii trebuie daţi înapoi. În acest moment, 10% din veniturile provenite din petrol sunt direcţionate pentru returnarea acestui credit.

Referitor la implicarea internaţională, eu sunt coordonatorul pentru Azerbaijan al Global Environment Facility – cel mai mare finanţator mondial pentru proiecte de mediu. În ultimii 20 de ani GEF a participat la diverse proiecte internaţionale cu peste 10 miliarde de dolari şi a atras cofinanţări de alte 40 de miliarde. E puntea de legătură între Guvernele din 182 de ţări şi marile organizaţii internaţionale. 

La următoarea reuniune, care va avea loc la Washington (în 2013) voi pune pe masă această propunere: comunitatea internaţională trebuie să participe la curăţarea mediului din Azerbaijan, aşa cum a beneficiat pe urma exploatărilor care au produs aceste probleme.“

Foto: Cristi Popescu

„Nu avem mecanisme de monitorizare“

  • Există un deadline pentru programul guvernamental de curăţare a poluării?

"Nu există aşa ceva. Ar fi vorba de sume imense, nimeni nu poate estima... Problemele sunt uriaşe. Unii experţi sunt de părere că ar fi nevoie de minim 20 de ani – asta dacă ar exista finanţare continuă şi s-ar lucra fără încetare. Asta în cel mai bun caz. Dar nu se va întâmpla, nu există garanţii.. E o problemă care va fi transferată generaţiilor viitoare."

  • Ce se întâmplă cu terenurile curăţate, pot fi folosite din nou pentru agricultură?

"În principiu, e imposibil să aduci terenul la stadiul iniţial. Nu va mai fi ca înainte de poluare. Dar există unele cazuri când putem totuşi să folosim unele loturi. În 2003, am finalizat un proiect finanţat de la Guvernul Norvegiei. Era un proiect pilot şi scopul era curăţirea demonstrativă a unui teren poluat de lângă Baku, folosind noile tehnologii. A fost o reuşită: nişte iarbă a început deja să crească acolo, ceea ce înseamnă că solul încă trăieşte. Încercarea asta ne arată că teoretic e posibil: terenurile contaminate ar putea fi în principiu redate agriculturii, dacă sunt corect decontaminate. Dar nu există precedent, aşa ceva nu s-a mai făcut aici..."

  • Înţeleg că e o premieră, ce se întâmplă cu rezultatele acestui proiect? Va fi folosită metoda la scară largă?

Am publicat aceste recomandări. Metoda e deja folosită în mai multe părţi ale lumii pentru a curăţa terenuri intens poluate, despre care se credea că nu vor mai putea fi cultivate. Studiul e tradus în mai multe limbi, au fost publicate diverse articole ştiinţifice pe tema asta.

  • Dar între timp, ce se întâmplă în Azerbaijan? Sunt respectate normele de mediu la exploatările petroliere.

"Dacă e să îi credem, ei spun că sunt respectate toate normele. Adevărul e că nu ştim ce se întâmplă. Nu există transparenţă, ONGurile nu au instrumente pentru a monitoriza situaţia. Rapoartele oficiale arată că totul e sub control, dar noi nu avem idee dacă e adevărat sau fals. Trebuie să recunoaştem totuşi că unele organizaţii neguvernamentale fac parte dintr-un consiliu naţional alcătuit cu Ministerul Ecologiei. E un pas... câteodată au acces la unele informaţii, intermediat de autorităţi. Sigur că nu au putere cu adevărat, dar e ceva."

  • Cât de anevoios e accesul la informaţii de acest fel?

"Nu există transparenţă. Parlamentul ţării a adoptat o lege care limitează serios accesul la orice informaţii sau documente în legătură cu obiective strategice, unde intră şi această categorie a industriei. Dar există un soi de solidaritate între ONGuri. Eu întotdeauna dau şi celorlalţi informaţiile obţinute, e important să ştim cu toţii ce se întâmplă."

„Mă premiază, dar nu mă lasă să îmi înregistrez organizaţia“

  • Nu ştiu dacă e o întrebare potrivită, dar cât de periculos e să faceţi asta?

"Pe la începuturile activităţii, adică anii 90, era o problemă serioasă. Ne ciocneam de decizii ale Guvernului şi ale Parlamentului la tot pasul. Accesul la astfel de informaţii era inexistent, nu limitat. Şi sigur că era periculos să spargi embargoul. Nici presa, nici ONGurile nu aveau acces la nimic. Acum, am ajuns la un oarecare compromis. Încercăm să ne împrietenim: de pildă, Guvernul mi-a dat un premiu recent, pentru contribuţie la progresul în domeniul protejării mediului."

  • E cumva firesc – adică sunteţi un pericol pentru ei, dar în acelaşi timp faceţi parte din organizaţii internaţionale la nivel înalt. Simţiţi cumva că autorităţile caută o cale de mijloc?

"Da, e o dublă abordare. Deşi avem activitate recunoscută pe plan internaţional,  organizaţia noastră nu e încă înregistrata oficial în Azerbaijan. De 20 de ani de când am început activitatea, Ministerul Justiţiei găseşte tot felul de pretexte să refuze cererea. Tot felul de nimicuri... Cum ne afectează? Putem spune că avem o activitate ilegală. Activitate ilegală care, culmea, e premiată tot de ei! E ridicol... Dincolo de asta, sigur că ne şi limitează activitatea. Pentru a obţine un grand, pentru a cere finanţare sau pur şi simplu pentru a te asocia cu alte organizaţii internaţionale, ai nevoie să exişti din punct de vedere juridic. Şi încă ceva: în ciuda faptului că funcţionăm ilegal, Guvernul mă invită la evenimente internaţionale organizate de ei pe tema asta, pentru că ştiu că am o notorietate. Chiar pot spune că sunt în relaţii bune cu Ministrul Ecologiei; mă invită la evenimente oficiale – el reprezintă statul, iar eu societatea civilă. E puţin ciudat, dar aşa e la noi..."

  • O ultimă întrebare referitor la poluarea petrolieră: ca ONG, chiar şi neînregistrat oficial, aveţi suficientă putere să curăţaţi măcar o parte din zonele afectate?

"Nu, e imposibil să facem asta doar noi, ONGurile. Nu avem finanţare pentru aşa ceva. Nu se poate, e vorba de sume imense. Un exemplu: vă spuneam de acel program guvernamental, e în valoare de un miliard de dolari şi cu banii ăştia au curăţat doar 250 de hectare. Le-am spus să-mi dea mie miliardul şi curăţ tot."

  • Înţeleg bine că  e o problemă de transparenţă şi în ce priveşte cheltuirea banilor pentru proiectele de mediu?

"Sigur. Nu avem nicio informaţie despre cum s-a cheltuit acest miliard de dolari. Banii au fost deja folosiţi... sau cel puţin aşa spun ei. Noi n-avem cum să verificăm nici asta. Acum sigur că şi costurile decontaminării diferă de la un caz la altul. Depind foarte mult de adâncimea poluării, cât a pătruns în pământ, dar şi de metodele de curăţare folosite. În unele părţi, nu e scump să decontaminezi, pentru că e doar la suprafaţă. Ce spun ei că au făcut pentru cele 250 de hectare e ceva foarte simplu, o metodă chiar primitivă. Pur şi simplu au eliminat stratul de pământ contaminat. L-au dus într-un poligon unde l-au „spălat“, există o tehnologie simplă. În locul lui, au pus un fel de pietriş - în Azerbaijan se produc nişte pietre pentru construcţii şi rămân bucăţi nefolosite de la prelucrare. Pietrişul ăsta are proprietatea că absoarbe ca un burete eventuale urme de poluare rămase. E simplu, ieftin, funcţionează, dar sigur că nu poţi reda terenul agriculturii. Abia apoi vor aduce un nou strat de pământ, amestecat cu o grămadă de fertilizatori, peste care vor planta ceva foarte rezistent."

  • E cea mai bună metodă? Vorbeaţi de o altă tehnică pe care aţi descoperit-o şi care e folosită în alte părţi ale lumii.

"Ce am reuşit noi să facem e diferit. Nu am decopertat terenul, nu am dus pământul nicăieri să îl spălăm – şi de fapt nici nu poţi face asta acolo unde poluarea e f mare, unde sunt contaminate straturi adânci din sol. Noi am mixat acest pâmânt cu substanţe care produc nişte reacţii chimice şi duc în final la eliminarea poluării. E mai eficient, dar e mai complicat şi e nevoie de mai mulţi bani. Ba chiar am rezolvat două probleme: am folosit pentru mixul acela apă din sistemul de canalizare, care ajută la reacţiile chimice de care aveam nevoie. Lucram de mult la acest proiect, studiul e acum publicat şi aplicat, dar în alte părţi. Am lucrat cu un renumit expert norvegian, iar ideea finală era ca pe acel teren să facem un parc. Finanţarea a fost însă întreruptă după terminarea decontaminării, deci nu am mai avut bani pentru parc. Dar măcar e un teren curat."

„Ţările vecine ne poluează râurile“

  • Să trecem la al doilea subiect: cealaltă mare problemă de mediu a Azerbaijanului vizează poluarea apelor. Care e cauza?

"Cele două mari fluvii, Kura şi Araz,  principala sursă de apă potabilă în Azerbaijan, sunt poluate. Vin gata contaminate din Armenia, Georgia şi Iran. Şi aceste râuri asigură 60% din necesarul de apă. Oamenii din localităţi aflate pe malul acestor râuri, folosesc apa aşa cum e. E o problemă de sănătate publică. Guvernul a instalat un fel de filtre în anumite zone, dar nu peste tot. E un program mai amplu, au instalat 167 de module de curăţare de care beneficiază 600 de mii de oameni, dar sigur că nu e destul. Se desfăşoară în cadrul AZRIP – Azerbaijani Rural Investment Project, un program finanţat de Banca Mondială pentru dezvoltarea satelor. Mi-au cerut să colaborăm, sunt expert independent pentru acest proiect, desfăşurat sub egida Ministerului Agriculturii. În alte părţi au forat puţuri. Nu am fost de acord – e o zonă deşertică, apa asta ar trebui păstrată pentru generaţiile viitoare. Noi ar trebui să folosim apa care există şi să încercăm să rezolvăm problema poluării."

  • De ce nu e eliminată sursa contaminării?

"Problema e că Azberbaijanul e singura ţară din această parte a Caucazului care a ratificat Convenţia Internaţională pentru protejarea Răurilor Transfrontaliere – adoptată în martie 1992 la Helsinky. Ţările vecine, de unde vin cele două mari fluvii poluate, nu respectă pactul. Dacă ar ratifica documentul, ar trebui construite nişte sisteme de curăţare a apelor, chiar la graniţă, pe teritoriul dintre două ţări. Trebuie să existe acordul vecinilor ca să faci aşa ceva."

  • De ce nu sunt interesate ţările vecine?

"Am ridicat problema de nenumărate ori la întâlniri internaţionale şi congrese pe tema protejării mediului. Cert e că nu s-a întâmplat nimic. Şi de fapt să o spunem:  nu sunt preocupate de mediu. Dacă ar ratifica această convenţie ar fi obligate să înceteze deversarea în aceste râuri, deci ar trebui să găsească altă soluţie – toată mizeria ar rămâne la ei în ţară. Aşa, o exportă. Iar noi nu avem de ales: Guvernul trebuie să găsească soluţii."

  • Credeţi că îşi vor schimba atitudinea ţările vecine? Cu siguranţa e greu de crezut că se va întâmpla cu Armenia, care e în conflict cu Azerbaijanul, dar în Georgia?

"Sunt sceptic. Nu există voinţă politică şi nici preocupare. Cu Armenia şi Iranul, nu se va întâmpla. Cu Georgia e alta problemă: au o atitudine europeană, dar nu au bani. Chiar la finalul acestei luni, voi participa la o conferinţă internaţională pe teme ştiinţifice, organizată la Tbilisi. Voi ridica din nou această problemă. E o întâlnire importantă, vor fi acolo experţi din SUA, Canda, Franţa, Italia, Germania, Rusia, dar şi din regiune... Uneori preferă să mă invite pe mine decât pe reprezentanţii statului, deşi eu sunt foarte direct, iar asta nu e neapărat confortabil."

  • Revenind la râuri, cu ce sunt contaminate?

"Substanţe chimice, industriale, chiar reziduuri de la o centrală atomică. Sunt şi scurgeri din zone de exploatare minieră, extrem de toxice."

  • Vorbim de probleme extrem de grave de mediu: atât poluarea cu petrol, cât şi contaminarea apei. Dincolo de problemele de sănătate generate, care sunt implicaţiile pe termen mediu/lung?

"Sigur că e afectată producţia agricolă, implicit economia. Şi nivelul de trai al oamenilor care nu îşi pot folosi terenurile pentru a cultiva nimic. Apoi, afectează sănătatea oamenilor şi ecosistemul. Să nu uităm că şi aerul e poluat. Sunt legate, dacă apa şi pământul sunt otrăvite, ce mai rămâne? Totul are de suferit. "

Foto: Cristi Popescu

Telman Zeynalov, preşedintele centrului independent pentru prognoze ecologice de la Baku, membru al unor organisme internaţionale. Poluării apei şi pământului se adaugă contaminarea aerului şi lipsa depozitelor de deşeuri în Azerbaijan.

Pe larg, despre mediu, sănătate şi mediu într-o nouă ediţie a mărturiilor despre lume, după vacanţa de vară

Un articol de: Ioana Haşu

Comentarii
Publică un comentariu nou
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permise: <a> <em> <strong> <cite>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
By submitting this form, you accept the Mollom privacy policy.
Ascultă RFI România

Jurnalul de marţi 2 septembrie: 7h00 - 7h10 TU

Jurnal de ştiri cu Andreea Pietroşel

Ascultă
Concurs

Campania "Carte la RFI" - click aici.

01.09.2014 - România / Social

Tu ţi-ai plesnit vreodată copilul? Nici măcar o scatoalcă? Un tras de urechi sau de codiţe? După care ţi-a părut rău imediat. Dar ţi-a trecut repede. Oricui îi mai scapă când şi când o palmă. Că doar "bătaia e ruptă din rai". Nu?

Graniţa e între convingerea că a-ţi pocni copilul e bine şi convingerea că nu e bine. Asta e discuţia. Dar cum stabileşti unde e limita? Îi dai o palmă copilului unde? La fund? Peste faţă? Scoţi cureaua?

E foarte complicat să fii un părinte pentru care când dragostea e ruptă din rai, când bătaia e ruptă din rai.

În toiul crizei ucrainene, o convorbire telefonică între Vladimir Putin și președintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso agită spiritele și mai mult. Șeful de la Kremlin, tras la răspundere de Barroso din cauza soldaților ruși care operează în Ucraina, ar fi amenințat cu cucerirea întregii țări.
Alte titluri astazi: NATO ar urma să înființeze o forță de reacție rapidă (The Guardian) / SUA cer Israelului să renunțe la anexarea de teritoriu în Cisiordania (Le Monde)

02.09.2014 - Europa / Politică

Comisia Europeana refuza luni 1 septembrie să confirme faptul ca România ar fi obținut portofoliul politicii regionale în viitoarea echipa condusă de Jean-Claude Juncker. La Bruxelles sunt audiați începînd de marți, 2 septembrie, toți candidații la funcția de comisar european.

02.09.2014 - Europa / Politică

Președintele viitoarei Comisii Europene, Jean-Claude Juncker, începe astăzi audierile candidaţilor pentru postul de comisar. Purtătorul de cuvânt, Natasha Bertaud, a refuzat să spună cine va fi chemat la discuții din partea României. Presa scrie însă că aleasa este Corina Crețu, europarlamentar PSD și vicepreședinte al PE.

01.09.2014 - Europa / Politică

"Ucraina este confruntată cu "un mare război", un război cum nu a mai văzut Europa de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial". Iată ce se poate citi pe pagina Facebook a ministrului ucrainean al apărării. În opinia oficialului de la Kiev,  într-un astfel de război "pierderile se vor calcula nu în sute, ci în mii sau chiar zeci de mii de morţi".

Login
Conţinut popular
Soluţie implementată de Tremend
SATI mobil SATI