Reportaj RFI: Gerul, morcovii şi doamna portocalie

Mă apropii de un domn şi o doamnă, care vând legume. Morcovii sunt aliniaţi milităreşte pe tarabă. În ciuda viscolului, cei doi vânzători zâmbesc şi nu stau locului o clipă.

"Ne protejăm cu ceaiuri calde şi cu căldură sufletească. Nu ne e frică de frig", spune ea. "Asta a fost sperietoare de la ei, că nu e chiar aşa frig afară. Eu am stat an de an aici în piaţă. Ne încălzim cu ceaiuri, mai facem mişcare, mă mai duc în maşină, mai pornim motorul, mai stăm acolo. Nu scoatem toate legumele pe tarabă, scoatem puţin câte puţin, ca să nu îngheţe, păi ne batem joc de munca noastră?", o completează el.

Îi las pe cei doi vânzători de morcovi şi mă îndrept spre o doamnă înfofolită bine, care păzeşte cu străşnicie taraba cu zarzavaturi. Nici ea nu stă locului o clipă. Nu pentru că ar avea prea mulţi clienţi, ci mai mult ca să se dezgheţe. Gluga hainei îi serveşte drept scut împotriva fulgilor mărunţi, dar care pişcă rău din cauza vântului.

"Mă încălzesc cu o cafea, cu lapte cald, cu ceaiuri. Legumele mai îngheaţă, dar cum îngheaţă aşa se şi dezgheaţă. Nu le scoatem pe toate pe tarabă, le ţinem ambalate în saci, în cutii, învelite în pături", spune femeia.

Nu termin bine cu vânzătoarea de zarzavaturi, că privirea-mi cade asupra unei doamne portocalii. Nu atât de la frig, cât de la culoarea hainei, pe care o remarc de la distanţă. Femeia stă pe jumătate într-o cabină telefonică şi vinde tichete la bingo. Îmi spune cu voioşie că nu ar pleca din stradă nici moartă: are clienţii ei fideli, iar timpul înseamnă bani.

"Este interesul nostru să facem vânzare, altfel ne pierdem clienţii. Am clienţii mei fideli şi nu vreau să mi-i pierd. Pentru ei sunt aici. Mi-i pierd şi dup-aia, ca să-i readuc, e muncă de lămurire. Aşa, îmi sunt simpatici, eu le sunt simpatică de asemenea…", spune doamna în portocaliu.

Există însă şi oameni care fac bani frumoşi pe timp de ger şi viscol: taximetriştii. Un taxi la primele ore ale dimineţii sau seara după serviciu e pasăre rară, îmi spune un şofer, care a tras un pic pe dreapta, ca să-şi cureţe maşina.

"Întotdeauna când e timpul nefavorabil, clienţii sunt mai mulţi. Aproape că nu pot să facă faţă taxiurile la cerinţele clienţilor", îmi spune bărbatul, în timp ce scutură un covor de cauciuc din interiorul taxiului.

Îi urez "spor la bani!" taximetristului şi urc degerat în autobuz. Nu-mi mai simt mâinile, iar picioarele parcă au fost anesteziate. Mă uit înapoi pe geam. Văd piaţa, morcovii, zarzavaturile şi doamna portocalie. Citeşte ziarul liniştită, ca şi cum afară ar fi 25 de grade…