Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:
Cea de-a 62-a ediţie a Berlinalei se deschide anul acesta cu un film francez – adică european – pentru a sublinia intenţia declarată a Festivalului de a sprijini şi impune producţia cinematografică a vechiului continent în faţa hegemoniei hollywoodiene. Filmul regizorului francez, Benoît Jacquot, „Les adieux à la Reine“ (Rămas bun reginei) evocă un episod istoric de acum 220 de ani. La curtea regelui Ludovic al XVI-lea se fac planuri de a scăpa de pericolul unei revoluţii – care într-adevăr a izbucnit în 1789, şi anturajul reginei Marie Antoinette face pregătiri în vederea salvării bogăţiilor acumulate. Izbucnirea revoluţiei este prezentată de autorul filmului din pespectiva servitoarelor, deci a celor nemulţumiţi. Această abordare permite stabilirea unor analogii cu întâmplări contemporane similare. Tocmai acest aspect a fost reliefat şi de directorul Berlinalei, Dieter Kosslick, în timpul conferinţei de presă în cadrul căreia a prezentat programul Festivalului.
„Ce altceva a vrut sa facă liderul egiptean Mubarak când a văzut că nu mai are nicio şansă?”, se întreba Kosslick la conferinţa de presă, oferind imediat şi răspunsul. „A vrut să fugă cu banii”. Asta a încercat şi Gaddafi, şi tot aşa vor să procedeze şi personajele din acest film, când observă că nu mai au încotro. „Este un film fermecător şi o introducere în Berlinala actuală care se desfăşoară sub motto-ul «Schimbări».”
Într-adevăr, multe din cele 22 de filme, selectate atât pentru programul principal al ediţiei de anul acesta a Berlinalei, cât şi cele aproximativ 300 de filme din celelalte secţiuni, sunt tributare acestei linii tematice. Asta şi datorită faptului că Berlinala, în mod declarat, este şi un festival politic, un festival care încearcă să reacţioneze faţă de anumite întâmplări, inspirate din realitatea imediată.
În această arie tematică, politică, se încadrează un set de filme documentare care ilustrează schimbările din lumea arabă, aşa numita „primăvară arabă”. În acelaşi timp vor rula şi câteva filme care prezintă schimbări negative, cum sunt cele din Ungaria. În cadrul programului principal va rula, de exemplu, filmul „Csak a szél” (Numai vântul), în care regizorul Bence Fliegauf tematizează situaţia romilor şi rasismul latent din societatea ungară. În această atmosferă conflictuală, primele victime sunt romii.
Victime ale politicii culturale tot mai naţionaliste însă sunt şi intelectualii liberali. Această stare de fapt o ilustrează un grup de regizori care a creat un film colectiv, întitulat „Magyarország 2011” (Ungaria 2011). Este vorba de crema cinematografiei din Ungaria, care-şi exprimă dezaprobarea profundă faţă de politica guvernului Fidesz al lui Viktor Orbán. Regizorul Béla Tarr, distins anul trecut cu un Urs de Argint pentru filmul său senzaţional, „Calul din Torino”, a explicat că producţia colectivă este un „strigăt de revoltă contra politicii de dreapta a guvernului” şi o dovadă că totuşi „continuăm să ne exprimăm gândurile”. Realizatorii filmului vor participa, de altfel, şi la o dezbatere publică ce se va desfăşura sub egida Berlinalei şi care, cu siguranţă, va stîrni contrareacţii la Budapesta, similare celor de anul trecut, după ce Béla Tarr a criticat la Berlin politica restrictivă a guvernului Orbán.
În competiţia pentru marele premiu al Berlinalei, Ursul de Aur, respectiv pentru Urşii de Argint, se află 17 filme din Anglia, Brazilia, Canada, Republica Populară Chineză, Cehia, Danemarca, Elveţia, Filipine, Franţa, Germania, Grecia, Hong Kong (China), Indonezia, Italia, Irlanda, Norvegia, Portugalia, Rusia, Suedia, Senegal, Spania, SUA şi Ungaria.
România va fi prezentă cu filmul lui Radu Jude „Toată lumea din familia noastră”. Este, de fapt, o coproducţie româno-olandeză, care va rula în secţiunea „Forum”, cu Şerban Pavlu, Sofia Nicolaescu şi Mihaela Sîrbu în rolurile principale.
În urmă cu doi ani, Radu Jude a mai participat la Berlinale (tot în cadrul secţiunii Forum) cu filmul său „Cea mai fericită fată din lume”, în care este criticată aroganţa şi cinismul oligarhilor din România. Filmul său de anul acesta tematizează o dramă de familie a cărei victime este fetiţa unui cuplu care se află în divorţ.
Pe lângă acest film, Berlinala va mai prezenta şi documentarul tinerei regizoare Alice Gruia, „Rodicas”, un portret dublu a două femei originare din România care poartă prenumele Rodica şi care trăiesc în Australia. Filmul rulează în cadrul secţiunii „Perspective ale cinematografiei germane”.
În cadrul secţiunii „Retrospectivă” vor rula anul acesta mai multe filme realizate în anii 1920-30 de către regizori sovietici. Aceste filme cu o tentă evident politică, uneori şi propagandistică, vor fi prezentate sub titlul generic: „Fabrica de vise roşii”.
Comentarii