Acasă » Internaţional » Cultură
Publicat: Miercuri, 30 Noiembrie 2011 - Ultima modificare: Sâmbătă, 3 Decembrie 2011

Gulagul. O istorie

Gulagul. O istorie

Una din primele întrebări adresate jurnalistei Anne Applebaum a fost de ce ar fi interesaţi românii interesați de această carte. Răspunsul a venit prompt: "Cu siguranță au existat români în Gulag, deci este vorba și de istoria unor compatrioți ai dumneavoastră. De asemenea, istoria Uniunii Sovietice și a Gulagului este o parte importantă a istoriei secolului al XX-lea. Cum arată gulagul în cifre:

Cifrele sunt greu de calculat. Dar între 1929,  cînd lagărele au devenit un fenomen, şi până în 1953, când Stalin a murit, putem spune că în jur de 18 milioane de oameni au trecut prin lagare. Dincolo de aceştia, alte 6 sau 7 milioane de persoane au fost deportate, nu în lagăre, dar au fost exilaţi. Asta înseamnă că, în total, peste 25 de milioane de oameni au trăit experienţa arestării în Uniunea Sovietică din timpul lui Stalin. Adică 15% din totalul populaţiei – unul din 6 sau din 8 oameni. Deci majoritatea avea pe cineva închis sau ştia pe cineva arestat.

Sunt cunoscute şi locurile în care erau construite lagărele – adaugă ea. Şi erau peste tot, din nord, la coasta pacificului, în mine, şi până în centrul moscovei – unde prizonierii erau folosiţi pentru a construi blocuri sau să proiecteze aeroplane. Nu exista nici o o zonă locuită fără lagăre şi nici o ramură a industriei care să nu fie susţinută de prizonieri. În anii 40 – când era lagărelor a atins apogeul – era foarte greu să îţi rezolvi treburi cotidiene în oraş fără să dai peste cei din lagăre, implicaţi în diferite activităţi. Primul lagăr a fost construit de Lenin în 1918, în vremea revoluţiei bolşevice – explică Anne Applebaum. Stalin a extins sistemul lagărelor în 1929 – când a fost lansat planul de 5 ani pentru colectivizarea agriculturii şi creşterea producţiei industriale. În acea vreme, au fost milioane de persoane arestate – ţărani care s-au opus colectivizării sau muncitori care nu au atins planul impus. Uniunea Sovietică se confrunta în acea perioadă şi cu o lipsă a forţei de muncă. S-au descoperit rezerve de cărbuni, minerale şi gaze în nordul îndepăratat, iar cineva trebuia să meargă să le extragă, aşa că au fost construite lagăre şi au fost trimişi prizonierii. Acesta a fost începutul gulagului. Poliţia Politică avea argumentele ei pentru această decizie. Anne Applebaum citează declaraţia unui fost şef de lagăr, Alexei Loghinov:

Iată cum a justificat folosirea prizonierilor în lagărele de muncă, într-un interviu acordat în 1992: dacă am fi folosit civili, ar fi trebuit în primul rând să construim case pentru ei – spunea el. Şi cum ar putea de alfel să trăiască civilii în condiţiile de aici. Nu e un loc în care oameni normali să poată trăi. Dar cu prizonierii e simplu: nu trebuie decât o baracă şi o sobă cu ceva cărbuni şi supravieţuiesc. Deci prizonierii nu mai erau oameni, ci doar piese care ajutau la funcţionarea sistemului. Aşa a fost justificată existenţa lagărelor de la început până la sfârşit.

Dincolo de latura economică, lagărele au fost concepute anume pentru a umili prizonierii şi pentru a-i face să sufere. Cele cîteva sute de lagăre, în care erau milioane de prizonieri, erau parte a sistemului de stat şi a economiei, o parte importantă, cunoscută şi temută de toată lumea.

Deşi gulagul a jucat un rol atât de important în istoria URSS, iar arhivele sunt parţial deschise, ruşii de azi ştiu încă foarte puţine despre acest fenomen. Există memoriale, dar sunt prea puţin, iar foştii torţionari nu au fost judecaţi – apreiază dna Applebaum, deşi unii trăiesc. Cu doar câteva mici excepţii, nu au existat investigaţii oficiale, nu au existat anchete guvernamentale, nu au existat scuze oficiale. Există mai multe motive, dintre care Anne Applebaum punctează două: actualii lideri ai Rusiei, în bună parte foşi ofiţeri KGB nu au interes să facă publice crimele făcute de oranizaţia din care au făcut parte. O altă problemă e legată de mentalitate: să vorbeşti despre gulag e privit ca o slăbiciune naţională, care ar putea dăuna imaginii ţării. În fine, întrebată despre cum arată o comparaţie dintre gulag şi holocaust – Anne Applebaum spune că nu există o astfel de comparaţie, nu se poate spune că unul a fost mai rău sau mai criminal decât celălat.

Un articol de: Ioana Haşu

Comentarii

vreau sa stiu mai multe

vreau sa stiu mai multe despre gulag deoarece numele meu este gula:)

Ba

Eu as spune ca exista o mare diferenta intre holocaust si lagarele de munca din Rusia, fenomenul Gulag a durat mai mult si ca atare a ucis mai mult, si asta fara sa punem la socoteala victimele comunismului din alte tari din imensul lagar socialist. Pe de alta parte ei nu faceau diferenta intre noi, puri, si ei impuri, dusmanii de clasa erau tot rusi. Dar ca intensitate, ca reprezentare a cruzimii, sunt intr-adevar egale.

Publică un comentariu nou
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permise: <a> <em> <strong> <cite>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
By submitting this form, you accept the Mollom privacy policy.
Ascultă RFI România
Concurs

Campania "Carte la RFI" - click aici.

30.07.2014 - România / Reportaj RFI

În cadrul proiectului "Lumină pentru România" o mână de voluntari a plecat spre Holbav, un sat din judeţul Braşov,  pentru a identifica acele cazuri ce au nevoie urgentă de ajutor.

17.04.2013 - Emisiunile RFI RO

După mai multe dezbateri despre fenomenul cezarienei în România şi despre lipsa de informare a mamelor cu privire la drepturile şi opţiunile lor, Sănătatea FM vă prezintă experienţa unei mame care a născut trei copii.

Ana Butuc este psiholog şi e prima femeie din Galaţi care a născut acasă, asistată de o moaşă specializată şi o doulă (profesie recunoscută în străinătate şi care se referă la sprijinirea mamei în timpul naşterii din punct de vedere psiho-emotional şi fizic). A ales această opţiune de frica spitalului, după primele două naşteri traumatizante, urmate de depresii – din cauza tratamentului abuziv al cadrelor medicale.

30.07.2014 - Internaţional / Social

Îngrijorare mare în Africa de vest dar și în restul lumii. Epidemia de Ebola continuă să avanseze după ce a făcut déja peste 670 de morți de la începutul anului. Țări precum Guineea, Liberia, Sierra Leone și mai nou Nigeria au fost lovite de flagel.

Armata israeliană a mobilizat 16.000 de rezervişti suplimentari pentru continuarea ofensivei lansate la 8 iulie în Fâşia Gaza, împotriva grupării islamiste Hamas, ridicând la 86.000 numărul acestora. "O armată aflată într-o situaţie de luptă prelungită are nevoie de flexibilitate pentru utilizarea forţelor sale", a explicat generalul Moty Almoz, purtătorul de cuvânt al armatei, pentru postul de radio militar. El a adăugat că, "într-o zi sau două, va fi luată o decizie în legătură cu folosirea rezerviştilor".

Login
Conţinut popular
Soluţie implementată de Tremend
SATI mobil SATI