Acasă » Internaţional » Cultură
Publicat: Miercuri, 30 Noiembrie 2011 - Ultima modificare: Sâmbătă, 3 Decembrie 2011

Gulagul. O istorie

Gulagul. O istorie

Una din primele întrebări adresate jurnalistei Anne Applebaum a fost de ce ar fi interesaţi românii interesați de această carte. Răspunsul a venit prompt: "Cu siguranță au existat români în Gulag, deci este vorba și de istoria unor compatrioți ai dumneavoastră. De asemenea, istoria Uniunii Sovietice și a Gulagului este o parte importantă a istoriei secolului al XX-lea. Cum arată gulagul în cifre:

Cifrele sunt greu de calculat. Dar între 1929,  cînd lagărele au devenit un fenomen, şi până în 1953, când Stalin a murit, putem spune că în jur de 18 milioane de oameni au trecut prin lagare. Dincolo de aceştia, alte 6 sau 7 milioane de persoane au fost deportate, nu în lagăre, dar au fost exilaţi. Asta înseamnă că, în total, peste 25 de milioane de oameni au trăit experienţa arestării în Uniunea Sovietică din timpul lui Stalin. Adică 15% din totalul populaţiei – unul din 6 sau din 8 oameni. Deci majoritatea avea pe cineva închis sau ştia pe cineva arestat.

Sunt cunoscute şi locurile în care erau construite lagărele – adaugă ea. Şi erau peste tot, din nord, la coasta pacificului, în mine, şi până în centrul moscovei – unde prizonierii erau folosiţi pentru a construi blocuri sau să proiecteze aeroplane. Nu exista nici o o zonă locuită fără lagăre şi nici o ramură a industriei care să nu fie susţinută de prizonieri. În anii 40 – când era lagărelor a atins apogeul – era foarte greu să îţi rezolvi treburi cotidiene în oraş fără să dai peste cei din lagăre, implicaţi în diferite activităţi. Primul lagăr a fost construit de Lenin în 1918, în vremea revoluţiei bolşevice – explică Anne Applebaum. Stalin a extins sistemul lagărelor în 1929 – când a fost lansat planul de 5 ani pentru colectivizarea agriculturii şi creşterea producţiei industriale. În acea vreme, au fost milioane de persoane arestate – ţărani care s-au opus colectivizării sau muncitori care nu au atins planul impus. Uniunea Sovietică se confrunta în acea perioadă şi cu o lipsă a forţei de muncă. S-au descoperit rezerve de cărbuni, minerale şi gaze în nordul îndepăratat, iar cineva trebuia să meargă să le extragă, aşa că au fost construite lagăre şi au fost trimişi prizonierii. Acesta a fost începutul gulagului. Poliţia Politică avea argumentele ei pentru această decizie. Anne Applebaum citează declaraţia unui fost şef de lagăr, Alexei Loghinov:

Iată cum a justificat folosirea prizonierilor în lagărele de muncă, într-un interviu acordat în 1992: dacă am fi folosit civili, ar fi trebuit în primul rând să construim case pentru ei – spunea el. Şi cum ar putea de alfel să trăiască civilii în condiţiile de aici. Nu e un loc în care oameni normali să poată trăi. Dar cu prizonierii e simplu: nu trebuie decât o baracă şi o sobă cu ceva cărbuni şi supravieţuiesc. Deci prizonierii nu mai erau oameni, ci doar piese care ajutau la funcţionarea sistemului. Aşa a fost justificată existenţa lagărelor de la început până la sfârşit.

Dincolo de latura economică, lagărele au fost concepute anume pentru a umili prizonierii şi pentru a-i face să sufere. Cele cîteva sute de lagăre, în care erau milioane de prizonieri, erau parte a sistemului de stat şi a economiei, o parte importantă, cunoscută şi temută de toată lumea.

Deşi gulagul a jucat un rol atât de important în istoria URSS, iar arhivele sunt parţial deschise, ruşii de azi ştiu încă foarte puţine despre acest fenomen. Există memoriale, dar sunt prea puţin, iar foştii torţionari nu au fost judecaţi – apreiază dna Applebaum, deşi unii trăiesc. Cu doar câteva mici excepţii, nu au existat investigaţii oficiale, nu au existat anchete guvernamentale, nu au existat scuze oficiale. Există mai multe motive, dintre care Anne Applebaum punctează două: actualii lideri ai Rusiei, în bună parte foşi ofiţeri KGB nu au interes să facă publice crimele făcute de oranizaţia din care au făcut parte. O altă problemă e legată de mentalitate: să vorbeşti despre gulag e privit ca o slăbiciune naţională, care ar putea dăuna imaginii ţării. În fine, întrebată despre cum arată o comparaţie dintre gulag şi holocaust – Anne Applebaum spune că nu există o astfel de comparaţie, nu se poate spune că unul a fost mai rău sau mai criminal decât celălat.

Un articol de: Ioana Haşu

Comentarii

vreau sa stiu mai multe

vreau sa stiu mai multe despre gulag deoarece numele meu este gula:)

Ba

Eu as spune ca exista o mare diferenta intre holocaust si lagarele de munca din Rusia, fenomenul Gulag a durat mai mult si ca atare a ucis mai mult, si asta fara sa punem la socoteala victimele comunismului din alte tari din imensul lagar socialist. Pe de alta parte ei nu faceau diferenta intre noi, puri, si ei impuri, dusmanii de clasa erau tot rusi. Dar ca intensitate, ca reprezentare a cruzimii, sunt intr-adevar egale.

Publică un comentariu nou
  • Adresele de situri web şi adresele de e-mail se transformă automat în linkuri.
  • Taguri HTML permise: <a> <em> <strong> <cite>
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
Image CAPTCHA
Enter the characters shown in the image.
By submitting this form, you accept the Mollom privacy policy.
Ascultă RFI România

Jurnalul de marţi 27 ianuarie: 11h00 - 11h10 TU

Jurnal de ştiri cu Mircea Oprea

Ascultă
26.01.2015 - România / Eveniment

Peter Gardosch avea 14 ani în 1944 cand a fost urcat într-unul dintre trenurile care duceau către Auschwitz. El a scăpat numai pentru că, odată coborât din tren, și-a declarat o altă vârstă. În acest fel, temutul doctor Mengele nu l-a trimis direct în camera de gazare. În urmă cu câțiva ani, Peter Gardosch a scris (sub pseudonimul Peter Herzog) o carte, “Despagubirea”, despre experiența teribilă prin care a trecut. Într-un interviu pentru RFI Romania, el retrăiește acele momente.

27.01.2015 - Reportaj RFI

Federația Comunităților Evreiești din România a comemorat victimele pogromului din 21 – 23 ianuarie 1941, când mai bine de 100 de evrei au fost masacrați, mulți alții răniți, numeroase proprietăți distruse, avariate sau jefuite, în timpul rebeliunii legionarilor împotriva generalului Ion Antonescu, cu care guvernau țara din 6 septembrie 1940.

26.01.2015 - România / Social

Optzeci la sută dintre adulţii din România nu ştiu cum să reacţioneze în caz de cutremur şi mulţi ar lua decizii care le-ar putea fi fatale sau ar încetini intervenţia salvatorilor. E concluzia unui studiu prezentat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă cu ocazia lansării campaniei de prevenţie "Nu tremur la cutremur".

27.01.2015 - Presa internaţională

Alegerea noului premier elen Alexis Tsipras de a face alianță cu un partid populist de dreapta e una pragmatică: Independenții au criticat constant măsurile de austeritate, iar liderul formațiunii e un apropiat al primului ministru. În acest context, stânga europeană, care a sărbătorit victoria Syriza de parcă ar fi avut vreo contribuție directă la ea, nu știe cum să explice alegerea partenerului de coaliție.

10.11.2014 - Emisiunile RFI RO

Invitata ediției de astăzi a emisiunii "Călătorii", Ioana Avădani, director al Centrului pentru Jurnalism Independent, a călătorit în Arabia Saudită, o țară foarte greu accesibilă non-musulmanilor. Istorisirile ei de acolo se leagă de condiția femeii în regat, de cutumele lor privind vizitatorii, de felul de viață al familiilor obișnuite.

Login
Conţinut popular
Soluţie implementată de Tremend
SATI