Michel Onfray: Freud, fascinat de fascişti

În Franţa a izbucnit o polemică acerbă între admiratorii lui Freud şi filozoful Michel Onfray, autorul unei cărţi de 600 de pagini în care demolează de fapt tot edificiul freudian.

Este vorba de o polemică aşa cum numai intelectualii francezi ştiu să producă şi să întreţină. Un adevărat deliciu pentru intelect, o mină de aur pentru numeroasele publicaţii care îşi deschid paginile acestor argumente pro şi contra.

Cum e cazul cu ziarul Liberation care publică în paginile sale atât un articol semnat de patru admiratori ai lui Freud, cât şi răspunsul lui Michel Onfray.

Cei patru distinşi filozofi şi gânditori francezi, în frunte cu un nume sonor, Alain Badiou, îl acuză pe Michel Onfray că practică un fel de filozofie a buldozerului. Altfel spus că l-ar fi atacat cu o violenţă ieşită din comun pe părintele psihanalizei.

Replica lui Michel Onfray este, însă, implacabilă. Freud avea un anume gust pentru fascism, scrie Michel Onfray în articolul său, aducând şi anumite "pretinse" dovezi, printre altele dedicaţia scrisă de Freud pe una din cărţile sale oferită lui Mussolini.

Există însă şi alte reproşuri pe care Michel Onfray i le aduce lui Freud: acesta ar fi cochetat cu antisemitismul, lucru incredibil pentru cineva care a fost evreu. Freud ar fi scris diverse fraze "ciudate" în care deplânge faptul că "rasele necultivate" se multiplică mai mult decât cele înzestate cu o înaltă cultură.

Tot el ar fi fost un apărător al aristocraţiei, destinată chipurile, să conducă poporul incult.

La prima vedere s-ar spune că Michel Onfray îi caută nod în papură celebrului părinte al psihanalizei. De altfel, filozoful francez mai consideră că psihanaliza este mai degrabă o religie decât o ştiinţă, şi că era momentul să fie pusă pe raftul disciplinelor moarte, precum alchimia.

Fără îndoială, cartea lui Michel Onfray îi irită pe freudieni şi datorită faptului că psihanaliza a devenit o modă şi reprezintă o sursă de venituri importantă pentru psihanalişti.

Pacienţii care solicită ajutorul psihanaliştilor plătesc bani grei pentru dreptul de a se aşeza pe divan şi a-şi goli diversele sertare ale subconştientului.

Însuşi Freud, la ora la care era activ, încasa sume considerabile pentru şedinţele sale de psihanaliză şi nici nu-i primea pe unii pacienţi dacă aceştia nu acceptau un tratament de mai lungă durată.

Michel Onfray consideră de fapt că psihanaliza nu a vindecat niciodată pe nimeni, şi aprope că o califică drept o scamatorie, aproape o escrocherie.

Implicaţiile polemicii actuale sunt deci mult mai vaste, pentru că, dacă prin absurd, mâine publicul îşi va pierde total încrederea în această terapie, zeci de mii de psihanalişti de pe întregul glob vor ajunge, brusc, şomeri.