Vasile Damian:
Vrem nu vrem, cheltuielile publice s-au instalat în centrul campaniei electorale din Franţa. Cu trei luni înaintea alegerilor prezidenţiale şi cinci luni înaintea legislativelor, agenţiile de rating joacă rolul de cenzor, iar Curtea de Conturi pe cel de observator vigilent. O instituţie care, în ciuda eforturilor făcute de actuala guvernare - eforturi salutate, dar pe un ton nuanţat - este de părere că esenţialul mai rămâne de făcut.
Avertismentul se adresează tuturor candidaţilor, dar socialistul François Hollande - favoritul sondajelor de opinie - a resimţit probabil mai tare decât ceilalţi raportul făcut de colegul său de partid Didier Migaud, preşedintele Curţii de Conturi, instalat acolo de şeful statului, Nicolas Sarkozy. Raportul prezentat este aşadar un duş rece pentru ambii probabili principali concurenţi la prezidenţiale.
Raportul riscă să facă valuri nu numai printre candidaţi ci şi în multe alte locuri. Astfel, funcţionarii n-au de ce să fie mulţumiţi când li se propune prelungirea îngheţării salariilor. Rămâne de văzut ce vor face următorii guvernanţi. Cei actuali sunt însă criticaţi pentru „succesiunea anxiogenă de planuri de austeritate”, lucru ce riscă să facă şi mai mult rău relansării creşterii economice.
În 2011, jurisdicţia financiară remarcă faptul că redresarea conturilor publice s-a făcut în mare parte graţie unei măriri a impozitelor. Ori, pentru a-şi îndeplini angajamentele, Franţa trebuie să facă eforturi mai mari şi poate de altă natură, credibile şi fondate pe ipoteze realiste, spune preşedintele Curţii de Conturi. Deficitul public rămâne prea mare, el se ridică la circa 110 miliarde de euro, cu alte cuvinte cât bugetele de la Învăţământ, Justiţie şi Apărare laolaltă.
Ca în fiecare an, raportul „înţeleptilor” de la Curtea de Conturi scoate în evidenţă instituţiile din care „s-au aruncat banii pe fereastră”. Banca Franţei, vânzările ei de aur şi organizarea desuetă sunt de exemplu criticate anul acesta, la fel şi reţeaua de sub-prefecturi - 238 la număr - unde „de multe ori angajaţii se regăsesc fără vreo activitate administrativă foarte precisă”. Contribuabilii cei mai înstăriţi sunt şi ei „răsfăţaţi”. Ei sunt controlaţi, în medie, doar o dată la 40 de ani, contribuabilii de rând mult mai des. În schimb, când e voba să se ajungă la un compomis, acesta este găsit mult mai repede cu cei care au bani, decât cu restul populaţiei.
În sfârşit, în contextul în care guvernanţii de la Paris apreciază tot mai mult gestiunea din Germania şi o dau drept exemplu de urmat, Curtea de Conturi notează că Hexagonul s-a desprins complet de ţara vecină: în timp ce în Franţa datoria publică va continua să crească până în 2014, în Germania ea începe să scadă încă din acest an. În lipsa unor economii şi măsuri radicale imediate, indicatorii din principalele două economii europene riscă să se diferenţieze tot mai mult şi iremediabil. În general, trebuie spus, peste 70% din recomandările făcute de Curtea de Conturi sunt aplicate de responsabilii politici.
Comentarii