Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan:
Aceste cifre vor fi dezbătute pe 1 şi 2 martie de liderii europeni reuniţi în summit la Bruxelles, însă vedem deja că nu toată lumea are aceeaşi viziune privind soluţia ieşirii din criză. Tandemul franco-geman propune din nou măsuri pe care le contestă mai toată lumea.
Sunt două metode care se contrazic, două şcoli de gândire. Cea franco-germană recomandă accelerarea integrării fiscale, adică omogenizarea fiscalităţilor astfel încât să se evite crearea unui aşa-zis «dumping fiscal». Prin aceasta se înţelege evitarea unei situaţii în care o ţară practică taxe mult prea joase în detrimentul celorlalte ţări. Acesta a fost şi este cazul Irlandei de mai bine de aproape 30 de ani, de când ţara este membră a Uniunii Europene.
Dar alte 12 state membre ale UE, dintre care una, Marea Britanie, nu este şi membră a zonei euro, doresc - dimpotrivă - reţete mai relaxate, aşa-numite «ultra-liberale» . Reducerea ajutoarelor de stat pentru bănci şi flexibilizarea pieţei de muncă sunt unele dintre aceste reţete. Liberalizarea totală a sectorului energetic până în 2014 şi eliminarea barierelor comerciale cu China, Rusia şi SUA sunt alte idei care le completează pe primele.
O scrisoare în acest sens i-a fost adresată de aceste 12 state, printre care şi Italia, preşedintelui UE, Herman Van Rompuy.
Cine are dreptate? A cui metodă este cea corectă? Greu de zis pentru moment. Dar ceea ce i se reproşează soluţiei franco-germane este că ea nu poate fi aplicată oricui şi, mai ales, nu economiilor fragile. Aceasta, cum bine vedem, se bazează pe capacitatea de revigorare a economiei germane, unică în lume ca vitalitate. Chiar şi Franţa, cu toate că n-o recunoaşte, este incapabilă să ţină pasul cu Germania. Unii analişti francezi spun că, prin lunga amiciţie franco-germană bazată pe Tratatul de la Elysée semnat în anii 90, Franţa s-a păcălit în mod amarnic.
Comentarii