Matei Vişniec:
Preşedintele francez îi laudă atât de mult pe germani, încât până şi aceştia încep să se mire, pentru că nu toţi germanii sunt convinşi că reuşita ţării lor este absolută, scria săptămâna trecută un comentator în revista catolică La Croix. Sigur, din multe puncte de vedere, Germania este elevul european cel mai bun în materie de organizare a muncii, disciplină la locul de muncă, seriozitate, capacitate de adaptare la mondializare şi aşa mai departe. Nu întâmplător, Germania este prima economie a Europei, fiind şi ţara cea mai populată din Europa: aproape 82 de milioane de locuitori.
Germania a dat dovadă de o mare înţelepciune în ultimii 30 de ani, păstrându-şi industria într-un moment în care alte ţări occidentale se îndreptau masiv spre sectorul terţiar: servicii şi finanţe. Păstrându-şi industria, Germania şi-a păstrat şi locurile de muncă în timp ce Franţa, în ultimii zece ani, a pierdut 500.000 de locuri de muncă. Germania a mai ştiut să menţină o bună mobilitate pe piaţa muncii, precum şi taxe sociale scăzute. Pentru un salariu de 4000 de euro, taxele sociale sunt de 840 de euro în Germania şi de 1600 de euro, adică dublu, în Franţa.
Germania mai este lăudată pentru modul în care a ştiut să găsească un bun echilibru între libera funcţionare a economiei şi necesara intervenţie a statului, precum şi pentru performanţele sale la export.
În Franţa, Nicolas Sarkozy îl elogiază extrem de des pe social-democratul Gerhard Schröder, care a fost cancelar timp de şase ani, între 1998 şi 2005. El a ştiut atunci să îşi asume o serie de reforme prea puţin populare, dar care au dus la modernizarea administraţiei. Printre altele, el a reformat sistemul de protecţie socială, a redus de la trei ani sau doi ani la doar unul durata indemnizaţiei pentru şomeri, a modificat sistemul de pensii obligându-i pe germani să lucreze mai mult, până la 67 de ani. Fără îndoială, dacă Germania rezistă acum mai bine diverselor şocuri provocate de multiplele crize, faptul se datorează în special acestui spirit clarvăzător al lui Schröder, care a consolidat Germania pentru întâlnirea cu globalizarea.
Sigur, lăudând social-democraţia germană, Nicolas Sarkozy o critică indirect pe cea franceză, şi mai ales pe socialişti, cărora le reproşează excesul de cheltuieli bugetare la ora la care se aflau la putere şi mai ales reducerea săptămânii de lucru de la 39 la 35 de ore... Tabloul reuşitelor economice în Germania este mai vast.
Să trecem însă acum la capitolul critici, îndoieli, reproşuri: trebuie văzut întâi, spun mulţi experţi, care sunt particularităţile istorice, culturale şi chiar geografice ale unei ţări, înainte de a o declara modelul economic absolut. Poate fi oare o plantă smulsă cu tot cu rădăcină şi transplantată fără nici o problemă într-un alt mediu geografic şi de climă?, se întrebă Dominique Quinio în editorialul din ziarul La Croix evocat mai sus. Altfel spus, ar putea fi viabil acest mult lăudat model german într-o ţară a Grecia sau ca Portugalia sau ca Spania, ţări cu alte tradiţii, cu alt trecut istoric şi industrial, cu o altă percepţie în ce priveşte chiar viaţa şi sensul fericirii?
Alte voci critice se întreabă: dacă Germania este aşa de perfectă la toate capitolele, de ce demografia ei este atât de slabă? Germania este o ţară care îmbătrâneşte, unde 17 milioane de oameni au peste 65 de ani. În acest ritm, 30% din populaţia Germaniei va fi formată, în 2030, din seniori. Iar Franţa, care are doar 65 de milioane de locuitori, s-ar putea să întreacă Germania la capitolul demografic în 2050.
Sau, iată un alt argument care nuanţează performanţele Germaniei în ce priveşte crearea de locuri de muncă: în jur de 5 milioane dintre acestea sunt de fapt... „mini-joburi”, spun experţii, iar multe dintre salarii sunt.. „mini-salarii” de 400 de euro pe lună.
În ce priveşte succesul Germaniei în materie de exporturi, chiar unii dintre economiştii germani spun că acest model economic orientat spre export, după model chinez sau japonez, ar fi „periculos pentru Europa şi chiar pentru Germania”. Această analiză îi aparţine eurodeputatei germane Evelyne Gebhardt. Modelul german, spune ea, împiedică o adevărată convergenţă economică în Europa şi menţine salariile scăzute. Tot ea mai declară: „Germania este poate un model pe termen scurt; în zece sau cincisprezece ani nu este sigur însă că el va mai fi viabil.”
Comentarii