Din punctul de vedere al populatiei care a facut sacrificii in numele austeritatii, multi se intreaba “in fond, de ce avem nevoie de dumneavoastra, de misiunea comuna a CE, FMI si BM”?
Buna intrebare, dar poate ar trebui sa va intrebati dumneavoastra insisi DE CE. Cum de ati ajuns in situatia in care sa aveti nevoie de prezenta noastra in tara? Iarasi, o intrebare foarte buna. Credeti-ma, muncesc din greu ca sa ma extrag din peisaj, intelegeti ce vreau sa spun?! Si eu am acelasi scop ca si dumneavoastra, daca vreti sa priviti lucrurile asa. Europa nu ar trebui sa functioneze asa. Nu bazat pe acest fel de programe. Dar ele sunt o modalitate de control, de asigurare ca politicile dumneavoastra macroeconomice respecta deciziile comune la nivel de Uniune si ca ele sprijina dezvoltarea tarii si cresterea economica. Deci si eu astept momentul in care impreuna vom deschide o sticla de sampanie pentru a sarbatori faptul ca nu mai aveti nevoie de noi si pentru a va multumi pentru cooperare. Din nou, o intrebare foarte buna, dar nu cred ca noi trebuie sa raspundem la ea.
Si totusi, va aflati in Romania in urma unor probleme pe care le-ati remarcat si studiat. Unde a gresit Romania?
Romania are un potential enorm de crestere economica. Luati numai simplul motiv ca sunteti in mijlocul Europei, dar aveti un nivel al veniturilor destul de mic. Aceasta stare de fapt reprezinta un potential de recuperare fata de ceilalti membri extrem de valoros. Nu exista nimic ce un muncitor austriac poate face si unul roman nu. Nimic. In principiu...
Bineinteles ca o tara are nevoie de personal calificat si bine pregatit, de un sistem educational bine pus la punct, de un sector sanitar care sa asigure sanatatea lor si de un sistem fiscal stabil, planificabil. Apoi mai e nevoie de un cadru legal stabil si creat in favoarea dezvoltarii afacerilor. Ei, daca se greseste in aceste domenii avem o problema. Si exact asta s-a intamplat in cazul Romaniei.
Dar asta nu e o problema exclusiva a Romaniei. Exista tari mult mai dezvoltate si cu venituri mult mai mari care gresesc. Eu sunt seful misiunii de monitorizare si in Irlanda, o atara cu dintre cele mai mari venituri din Uniune. Iranda are o administratie foarte eficienta, un sistem de piata foarte liberal, industrii high-tech si totusi a gresit.
In cazul Romaniei, una din problemele fundamentale este sectorul companiilor de stat, un aspect la care lucram intens. Este mult prea mare si “suge” prea multe resurse de la buget, deci de la oameni, in loc sa contribuie la buget, in loc sa plateasca taxe, sa creeze locuri de munca si sa genereze investitii. Sa luam numai sectorul energetic drept exemplu. Romania are avantaje comparative enorme, tara dumneavoastra ar trebui sa fie unul din jucatorii mari in Europa, dar situatia prezenta este intocmai invers. Trebuie sa eficientizam si sa dinamizam acest domeniu. Am vorbit cu foarte multi posibili investitori. Sunt pregatiti sa investeasca, dar numai daca in Romania cadrul legal si cel fiscal sunt stabile. Un pas inainte a fost facut in reglementarea pietei muncii. (...) A existat un moment in care Romania avea cele mai bune reglementari ale sectorului energetic si apoi acestea au fost pur si simplu eliminate. Mare greseala! Acum industria energetica nu face nimic. In 2004 – 2005, lumea credea ca Romania va atrage investitii enorme in energie. Au inceput sa vina companii care brusc s-au trezit intr-o situatie complet noua. Cum poti construi un sistem viabil bazat pe companii de stat care nici macar nu au intentia de a-si plati factura la energie?Nu ne putem astepta ca un investitor sa vina si sa bage bani pe piata pentru o companie care nu plateste. Asa ca acele companii care sunt aici nu fac altceva decat sa mearga mai departe din inertie, dar nu vor investi la scara mare pana cand situatia nu se va imbunatati.
Alt domeniu cu potential de dezvoltare este transportul. Am vizitat la un moment dat Brasovul si vorbeam cu primarul care imi spunea despre multi investitori care doresc sa se stabileasca in zona. Problema e ca nu exista drumuri care sa deserveasca acele obiective. Nici pe cale ferata transportul nu este mai bun asa incat multi investitori renunta la planurile din acea zona. Transporturile sunt exemplul cel mai bun de lipsa a reformelor timp de decenii. Cum va puteti astepta la investitii in aceste conditii?
Bineinteles ca ar mai trebui lucrat si la problema coruptiei, dar poate si mai important ar fi sa scadeti costul platii impozitelor. Nu ma refer asadar la cate impozite si in ce cuantum trebuie platite, ci e vorba despre costurile generate de plata lor. Cat ma costa sa completez formularele, cat ma costa sa efectuez multitudinea de plati in fiecare an?! In unele tari, formalitatile sunt mult mai simple. Toate aceste lucruri costa bani si la sfarsitul anului suma este mare!
Din raspunsul dumneavoastra deducem nevoia unor reforme profunde in Romania? Credeti ca exista vointa politica pentru a le decide si implementa intr-un an electoral?
Alegerile sunt obligatorii, ele au loc la fiecare patru ani. Admit, nu este cel mai bun an pentru a lansa reforme controversate. Dar Romania nu e singura tara din lume care organizeaza alegeri. Scrutinul nu trebuie sa determine o ciclicitate a reformelor.
Trebuie sa marturisesc ca discutiile avute in cadrul misiunii de monitorizare au fost totusi incurajatoare. Am observat sprijin la cel mai inalt nivel politic pentru o politica fiscala responsabila, pentru o tinta de deficit bugetar extrem de ambitioasa si pentru reformele necesare. Tocmai am cazut de acord asupra mecanismelor si asupra calendarului de liberalizare a pretului la energie pentru consumatorii industriali – un lucru extrem de important pe care trebuia sa-l faceti, de fapt, odata cu aderarea la UE. Va mai trebui sa lucram la pretul gazelor, dar si acolo am facut pasi importanti. Sunt impresionat asadar de faptul ca alegerile vor avea loc in mai putin de un an si reformele merg in acelasi ritm. (...) Sper ca la viitoarea vizita lucrurile sa stea la fel. Toate partidele ar trebui sa inteleaga ca reforma statului nu trebuie sa depinda de alegeri.
Am avut consultari si cu opozitia. Am auzit de la ei lucruri incurajatoare. Opozitia a acceptat necesitatea programului, a acceptat tintele convenite si obligatiile asumate. Daca aceste partide vor ajunge la putere asa cum isi doresc in mod natural, semnalele sunt de asemenea incurajatoare.
Totusi, recunosc ca trebuie sa fim precauti in an electoral.
Cum raspundeti celor care considera ca tintele fiscale atat de ambitioase vor omori cresterea economica in lipsa cheltuielilor publice?
In primul rand as vrea sa subliniez ca aceste tinte va apartin, ele nu au fost impuse. Sunt de acord cu presedintele roman si ii sustin pozitia in ceea ce priveste dorinta de a adera la Pactul Fiscal. Cu siguranta ca adoptarea Pactului va spori increderea in stabilitatea sistemului fiscal romanesc. Cat despre cei care argumenteaza ca strictetea bugetara si fiscala este o cale de sinucidere pentru cresterea economica, eu cred ca argumentatia lor este unilaterala.
Tentativele de reducere a deficitului bugetar au efect imediat in ceea ce priveste cererea interna. Adevarat. Bineinteles ca presiunea asupra cresterii economice sporeste pe termen scurt. Dar pe termen lung nu exista nicio dovada ca un deficit mai mare sau o datorie mai mare inseamna un potential extins de crestere economica.
Problema Romaniei este credibilitatea scazuta a politicilor statului. Aceasta se traduce imediat in costuri de finantare pentru intreprinderi. In aceasta situatie, nicio afacere nu poate creste. Poate supravietui si isi poate consuma propriul capital pentru a plati dobanzile respective, dar nu se poate dezvolta. Asadar, a avea o politica fiscala responsabila are avantaje aproape imediate care se traduc in investitii. Investitiile sunt cele care determina potentialul de crestere economica. (...)
Mai exista un argument crucial in favoarea “austeritatii” in Romania. Calitatea cheltuielilor publice romanesti este atat de scazuta... Va incurajez sa mergeti si sa intrebati autoritatile 'care este scopul acestui program? Cum definiti scopul pe care vi l-ati propus? Va folositi de banii mei, ii cheltuiti, spuneti-mi ce vreti sa realizati? Cuantificati tinta, aratati-mi sistemul care defineste scopul atins sau nu, demonstrati-mi mecanismele periodice de control! Si daca v-ati atins scopul, a fost modalitatea aleasa oare cea mai ieftina?'
Ati fi surprins sa decoperiti cat de prost sunt definite programele (de cheltuieli publice N.R.), cat de departe sunt ele, de fapt, de scopul tintit, cat de scumpe sunt si cat de iresponsabili suntem atunci cand pompam bani in diverse lucruri. Un exemplu foarte bun in acest sens este pretul la energie.
Cand oferi energie ieftina gospodariilor pare a fi un lucru bun. Cand cresti pretul pare ca le creezi oamenilor dificultati. Dar ganditi-va la asta: cei bogati consuma incomparabil mai multa energie decat cei mai saraci. Exista o corelatie perfecta intre nivelul veniturilor si consumul de energie. Nu exista o corelatie mai buna in literatura economica. Asa ca, in momentul in care subventionezi pretul la energie sau impui preturi mici pe piata, de fapt, ii subventionezi pe cei mai bogati oameni ai tarii. Care e logica acestui gest? (...) Nu inteleg cum de intr-o tara saraca precum Romania, cei saraci trebuie sa ii subventioneze pe cei bogati la consumul de energie. (*) Este complet irational si daca va ganditi la cat de irationale sunt unele programe de cheltuieli publice atunci gestul de a elimina programe care nu-i ajuta pe cei vizati este un gest firesc. *Ar trebui introduse, de exemplu, programe de izolare termica a cladirilor. Exista fonduri europene ce pot fi accesate in acest sens, iar oamenii mai saraci ar beneficia si mai mult de pe urma economiilor facute la consumul de energie.*
Trebuie ca autoritatile sa poata demonstra ca de banii cheltuiti ajung sa beneficieze cei vizati de programe. (...) Cheltuielile publice sunt extrem de ineficiente in Romania. In plus, daca tara dumneavoastra ar face si imprumuturi pe pietele financiare la actuala rata a dobanzii pentru ca cheltui pe programe publice, atunci v-ati ipoteca viitorul. A plati dobanzi nu serveste nimanui in afara bancherului. Accesati mai bine fonduri europene, sunt ale dumneavoastra si daca nu le cheltuiti ele vor fi pierdute.
Considerand ineficienta cheltuielilor publice, cum poate tara noastra sa acceseze mai multe fonduri europene daca procesul este girat de aceleasi autoritati lipsite de credibilitate?
Primul pas este definirea prioritatilor si este un aspect la care am inceput deja sa lucram. Nu e nimic bun in cheltuirea banilor in sine. Bani cheltuiti ajuta numai in conditii corecte si rationale. Primul lucru pe care domnul Orban l-a facut a fost publicarea prioritatilor, iar gestul este un factor cu potential de disciplinare a cheltuielilor. (Leonard Orban, ministrul Afacerilor Europene – N.R.) Startul in cursa atragerii de fonduri europene a fost foarte prost, afirmatia nu poate fi contrazisa. Chiar din momentul definirii programelor, Romania a facut o sumedenie de greseli asa ca acum sunteti fortati sa continuati pe baza acelor decizii. Exercitiul bugetar se apropie de asemenea de sfarsit asa ca nu mai exista posibilitatea unor schimbari majore. Se mai pot face niste ajustari ici colo si il sustin pe domnul Orban in eforturile sale. (...) Exista si proiecte bune, bineinteles. Ma refer la drumuri, canalizare si alimentare cu apa curenta in multe sate din Romania. (...) Aceste investitii favorizeaza si folosirea potentialului excelent pe care Romania il are in turismul rural. In orice caz, acum trebuie sa ne concentram pe ce avem. Poate in urmatorul exercitiu bugetar va trebui ca definirea programelor si a tintelor sa fie mult mai buna.
Pentru ca a fost un subiect mentionat de toti membrii misiunii de monitorizare, va rog sa ne spuneti mai multe despre necesitatea reformei sistemului sanitar din Romania.
(razand) Mai avem cumva doua ore la dispozitie pentru acest interviu?
Nu, mai avem doar cateva minute, de aceea vroiam sa aflam detalii despre faptul ca asteptati o propunere de reforma a sistemului in vara acestui an.
Intelegem faptul ca a existat o propunere care a intampinat opozitie in Romania. Apoi proiectul a fost retras pentru a fi analizat si schimbat si credem ca decizia a fost una buna. Oamenii trebuie sa fie ascultati in aceasta chestiune si trebuie sa aiba un cuvant de spus. Asadar, daca este nevoie de mai mult timp pentru a avansa o propunere care sa se bucure de sprijinul populatiei atunci suntem primii care spunem ca termenul trebuie prelungit. Mult mai importanta este o reforma calitativa decat una grabita. As fi foarte dezamagit sa terminam programul cu Romania fara sa fi adresat aceasta problema mare a Romaniei.
Cel mai grav aspect este acela ca multi oameni nu beneficiaza de servicii medicale in ciuda faptului ca platesc asigurari. Apoi, un sistem instabil din punct de vedere financiar este iresponsabil. Ajugnem in situatia in care unii oameni sunt marginalizati. Nu vorbesc aici de cei care locuiesc in Bucuresti sau de elitele sociale, ci de cei care sunt eliminati din circuitul sanitar pentru ca banii sunt prea putini. Lor li se promite ingrijire medicala, dar promisiunea nu este onorata.
Romania are nevoie de un sistem sanitar realist, unul care sa fie acceptat de populatie si pentru care sunt dispusi sa plateasca. Sa nu ne facem iluzii: intr-un fel sau altul tot oamenii platesc pentru sistem. Ganditi-va la un spital ca la o intreprindere: spitalul furnizeaza servicii, angajeaza un personal numeros si functioneaza cu tehnologie inalta. Dar daca facem comparatia intre un spital si o intreprindere privata la fel de complexa, diferentele in management sunt uriase. Efortul in privat este incomparabil mai mare. Cu siguranta oamenii merita ceva mai bun si merita, de asemenea, onestitate. Trebuie ca cineva sa le spuna 'atat plateste statul, atat primiti. Nu va amagiti crezand ca veti primi mai mult'. Solutiile sunt multiple si nu doresc sa ma pronunt in favoarea niciuneia. Decizia apartine Romaniei.
Exista modele de sisteme medicale excelente finantate exclusiv din fonduri publice cum ar fi cel din Franta. Exista unele finantate in majoritate privat, cum e cel din Belgia care functioneaza foarte bine. Si apoi mai e modelul american in totalitate privat. In orice caz, sistemele functionale sunt acelea care au la baza un model de afaceri sustenabil, care au o finantare stabila si care sunt acceptate de populatie.
Sistemul sanitar romanesc este unul in care marile promisiuni raman neonorate. Apoi mai este problema arieratelor enorme. Si a lipsei controlului in sistem. Te trezesti brusc cu arierate, dar nici macar nu stii de unde si cum au aparut. Asa ceva nu se poate. (...)
Cand se termina Programul cu Romania?
Mai avem un an la dispozitie.
Deci ce doriti sa vedeti in cursul acestui an la capitolul reforma in sanatate? Un draft, o dezbatere activa sau o reforma implementata?
Mi-as dori sa vad o propunere legislativa dezbatuta asa cum se cuvine si inaintata Parlamentului. Este fezabil in termen de un an. Dar bineinteles ca lucrurile nu trebuie grabite. As fi fericit sa vad pasi in directia cea buna chiar daca procesul nu se va termina pana la finele Programului.
Fara schimbari profunde insa, sistemul nu mai poate continua. Situatia actuala ameninta stabilitatea fiscala a intregii tari, iar oamenii vor fi si mai frustrati din cauza sectorului sanitar.
Realitatea te loveste mai devreme sau mai tarziu. Daca nu exista bani in sistem, daca nu poti controla sistemul, atunci acesta nu poate functiona. Acest Program vrea sa repare multe probleme in Romania, e vorba de lucruri ce ar fi trebuit facute in urma cu multa vreme. Iar sistemul sanitar este o componenta cruciala a potentialului de dezvoltare a Romaniei.
Comentarii