O nouă iniţiativă ecologistă a Franţei : Parisul găzduieşte o conferinţă internaţională pe tema conservării marilor bazine forestiere ale planetei.
Pentru a evoca amploarea şi importanţa acestui subiect, am putea începe cu o metaforă. Mai precis, cu ceea ce s-a întâmplat acum vreo patru secole pe misterioasa Insulă a Paştelui. Pierdută în Pacific, insula este cunoscută prin cele nouă sute de statui de bazalt, statui înalte, unele dintre ele, de patru metri, create de o civilizaţie care a dispărut.
Ne-au rămas însă de la acei oameni nouă sute de statui, care scrutează orizontul şi vastitatea oceanului, precum şi alte patru sute de statui neterminate. Specialiştii s-au întrebat deseori ce s-a putut întâmpla pe insulă, ce formă de cataclism natural sau social, care a întrerupt tradiţia construirii acestor statui. Răspunsul este un semnal de alarmă pentru întreaga planetă : civilizaţia de pe Insula Paştelui s-a oprit, spun experţii, în momentul în care şi ultimii arbori au fost doborâţi, pentru a fi folosiţi la transportul statuilor (ele erau, se pare, deplasate pe trunchiuri de copac, care se rostogoleau).
Ei bine, această poveste poate fi considerată un fel de fabulă, ca o alegorie filozofică, de natură să ne dea de gândit tututor şi mai ales responsabililor politici internaţionali. Întreaga noastră civilizaţie planetară riscă să dispară sau să intre într-o criză acută şi să fie confruntată cu problemele insurmontabile şi ireversibile, dacă omul va continua operaţiunea de despădurire a planetei în ritmul actual.
Două imense zone de păduri sunt considerate în prezent plămânii Terrei : regiunea Amazonului şi bazinul fluviului Congo. Acesta din urmă de exemplu reprezintă 220 de milioane de hectare de păduri tropicale pe suprafaţa a zece ţări. Din păcate, anual dispar de pe pământ cam 13 milioane de hectare de păduri, ceea ce înseamnă o suprafaţă mare cam cât Grecia.
În ultimii ani au fost trase numeroase semnale de alarmă în legătură cu această gravă situaţie. Subiectul a fost evocat şi la reuniunea planetară la vârf de la Coopenhaga, din decembrie anul trecut, fără nici un rezultat însă.
Preşedintele Nicolas Sarkozy, care a mai avut şi alte iniţiative ecologice în ultimii ani a considerat deci că trebuie relansate discuţiile în jurul acestui adevărat masacru al plămânilor verzi ai planetei. Reprezentanţii a 60 de ţări au fost invitaţi la Conferinţa de la Paris, deschisă de Nicolas Sarkozy însuşi, pentru a da cât mai multă greutate şi solemnitate evenimentului.
Nu trebuie să ne aşteptăm la mari rezultate de la această Conferinţă, în acest stadiu, dar un lucru este sigur : conservarea pădurilor necesită investiţii uriaşe, în special ajutorarea acelor ţări care îşi bazează economia pe despăduriri, fie că lemnul este vândut, fie că pădurile sunt doborâte pentru crearea de noi suprafeţe agricole.
Experţii spun că ar fi necesar un buget între 15 şi 25 de miliarde de dolari în viitorii cinci ani, pentru salvarea a circa trei milioane de hectare de păduri anual. Şi mai trebuie, bineînţeles, o coordonare internaţională, pentru că dispariţia pădurilor în Brazilia şi în Congo îşi trimite unda de şoc, mai devreme sau mai târziu, pe toată planeta, inclusiv la Paris, Londra, Berlin, Beijing sau Washington.
Comentarii