Vasile Damian a urmărit discuţiile purtate la acest summit găzduit la Paris şi ne spune ce concluzii se pot trage:
Între Franţa şi Regatul Unit, în ultima vreme nu prea se mai evocă „înţelegerea cordială” celebrată de Sarkozy la începutul mandatului său cu predecesorul lui Cameron, laburistul Gordon Brown. Dacă preşedintele Franţei şi actualul şef de guvern conservator de la Londra au reuşit anul trecut să facă front comun în timpul crizei libiene, cei doi lideri politici au avut adesea divergenţe în legătură cu criza din zona euro şi remediile care i se pot aduce.
După o altercaţie rămasă în analele summiturilor europene, anul trecut în octombrie la Bruxelles, David Cameron a decis să refuze noul pact bugetar propus de Franţa şi Germania. Între timp, Marii Britanii i s-a asociat şi Cehia. Acelaşi Cameron s-a opus şi instaurării unei taxe pe tranzacţiile financiare, proiect sprijinit de Nicolas Sarkozy. Un preşedinte care în plus n-a ezitat să se arate public agasat de faptul că Franţei i se retrage nota triplu A dată de agenţiile de rating, în timp ce Londra păstrează nota maximă.
Vineri aşadar erau multe divergenţe de uitat de o parte şi de alta. Dacă nu putem vorbi încă despre o „înţelegere formidabilă”, ea poate apărea opiniei publice cel puţin „amicală”. Cameron s-a grăbit de altfel să remarce că „de la sfârşitul celui de-al doilea Război mondial niciodată cooperarea franco-britanică nu a fost atât de strânsă în domenii cruciale internaţionale cum ar fi Libia, Iranul sau Siria, dar şi în materie nucleară şi militară”.
Summitul de vineri a permis aşadar concretizarea unor acorduri demult negociate cu Areva - grup public francez din domeniul nuclear civil -, cu EDF, care va construi reactoare nucleare de nouă generaţie EPR în Marea Britanie şamd. Valoarea totală a acordurilor parafate cu această ocazie ar depăşi 600 de milioane de euro, spune Londra.
În domenul militar, cele două părţi s-au angajat să dezvolte în comun o dronă de atac de tip nou. Marea Britanie şi Franţa rămân la ora actuală, în ciuda reducerilor bugetare reciproce, primele două puteri militare de pe continent. Circa 60% din cheltuielile militare din UE sunt asigurate de Franţa şi Marea Britanie. Cele două state nu au însă la dispoziţie mijloacele necesare să-şi steargă anumite lacune, sunt de părere experţii. De unde şi relatia trilaterală în materie de apărere pe care vor trebui s-o consolideze cu Statele Unite, singura soluţie viabilă în ochii Londrei.
În faţa presei, Sarkozy şi Cameron au făcut eforturi mari ca să pară relaxaţim ba chiar „amici”. Cei doi chiar au încercat să râdă pe marginea ultimei lor întâlniri de la Bruxelles, când Sarkozy şi Cameron s-au certat practic în public pe tema pactului bugetar propus de Franţa şi Germania şi pe care Londra l-a respins. Astăzi, dimpotrivă, schimburile de amabilităţi între cei doi lideri politici nu au lipsit, ba au fost uneori şi forţate. Astfel, când a fost întrebat dacă şi el îl va sprijini pe Nicolas Sarkozy în campania sa pentru prezidenţiale - venind eventual la un miting aşa cum a promis că o va face Angela Merkel - David Cameron s-a mărginit să spună că-i urează „mult noroc” gazdei sale.
Un sprijin aşadar mai puţin direct şi masiv decât cel al cancelarei germane. „Nu cred însă că a veni în Franţa ca să-mi sprijin prietenul Nicolas va avea neapărat efectul scontat”, a mai precizat premierul britanic. Trebuie spus că modelul liberal al partidului conservator din Regatul Unit riscă să nu fie pe placul multor francezi, oricât de apropiaţi ar fii ei de Sarkozy.
Comentarii