Uniunea Europeană a urmărit cu atenţie alegerile prezidenţiale din Ucraina, considerate ca având o miză crucială. "Se va apropia Ucraina în anii următori mai mult de Rusia sau mai mult de Europa ?". Iată întrebarea pe care şi-o pun mulţi observatori, deşi există şi unii care consideră că ea este o falsă obsesie.
Ucraina rămâne o ţară misterioasă pentru o bună parte a Europei, în special pentru cea occidentală. Mulţi comentatori consideră că această ţară este cunoscută în Occident în special prin prisma unor clişee.
Despre Ucraina se ştie în special că a fost grânarul Uniunii Sovietice şi că pe teritoriul ucrainean se află o localitate de tristă amintire, Cernobâl, unde a explodat, pe vremea lui Gorbaciov, o centrală nucleară.
Se mai ştie de asemnea că prin Ucraina trece gazul cu care se încălzesc foarte mulţi europeni şi că această ţară cu capitala la Kiev este independentă doar din 1991. Multă lume din Occident nici n-a auzit vorbindu-se prea mult de Ucraina până la aşa-zisa "Revoluţie Portocalie" din 2004, dar toţi o consideră oarecum crucificată între Rusia şi Europa, estul Ucrainei tânjind spre marele frate slav de la răsărit şi vestul Ucrainei dorind integrarea în marea familie europeană.
Puţină atenţie li se dă în Occident istoricilor ucrainieni şi mai ales celor care spun că identitatea Ucrainei este pe cale de a se forja acum. Tot aşa, puţină lume ştie în Occident că un poet din secolul al 19-lea, Taras Sevscenko este părintele limbii ucrainene moderne şi al conceptului de "naţiune ucraineană".
Pentru occidentali, Ucraina este o ţară complicată, aflată la răscrucea dintre Europa şi o altă ţară şi mai complicată, imensa Rusie. Motiv pentru care Occidentul nici nu i-a întins în mod veritabil mâna Ucrainei în anii din urmă, neştiind de fapt cine este cu adevărat acest misterios interlocutor.
Comentarii