Două ziare centrale reproduceau joi declaraţiile despre Herta Müller ale fostului ofiţer de Securitate Radu Tinu. Din documentele păstrate în arhiva CNSAS se desprinde limpede cum a acţionat Securitatea. Ceea ce povesteşte Radu Tinu - pretinzând că spune adevărul - dezmint documentele redactate la vremea respectivă inclusiv de către acest ofiţer, transmite corespondentul RFI la Berlin, William Totok.
Minimalizându-i literatura, fostul ofiţer susţine că prima carte a Hertei Müller, "Depresiuni" ("Niederungen", 1982) nu ar fi fost cenzurată. La baza începerii dosarului de urmărire informativă împotriva Hertei Müller au stat tocmai interpretările unor texte din această carte, interpretări realizate de colaboratorul neoficial "Voicu", pe data de 16 martie 1982. (Cf. documentul ACNSAS, I 233477, vol. 1, f. 5 - publicat şi pe internet la: http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/08/aus-der-securitate-akte-vo...).
Acuzând-o pe Herta Müller că ar răspîndi neadevăruri, Radu Tinu argumentează că ea nu l-a întîlnit niciodată pe colonelul Petre Pele, deşi ea vorbeşte într-o scriere despre un securist pe nume Pelea. Radu Tinu trece sub tăcere faptul că este vorba despre un personaj literar, Pelea şi nu despre colonelul Petre Pele, cel care i-a anchetat şi pe membrii Grupului de Acţiune Banat.
Încercând să bagatelizeze şicanele Securităţii, Radu Tinu susţine că ar fi pătruns o singură dată în locuinţa autoarei, pentru a monta un microfon. Totodată, ofiţerul susţine că el personal ar fi participat la această operaţiune. Din "raportul" întocmit pe data de 6 noiembrie 1984 rezultă însă limpede că Tinu nu a făcut parte din echipa de securişti care a instalat "tehnica operativă" în locuinţa ei şi a fostului ei soţ, Richard Wagner. (Cf., documentul reprodus din DUI al lui Richard Wagner, "Ziaristul", ACNSAS, I 18495, ff. 216-217.).
Securitatea nu numai că a pătruns de mai multe ori în locuinţa scriitoarei, dar a şi spart de câteva ori apartamentele unor persoane apropiate, calificate în materialele Securităţii drept "legături ale Hertei Müller".
Tinu încearcă să acrediteze ideea aberantă că Herta Müller ar fi întreţinut contacte cu spioni vest-germani. În ochii securiştilor, orice contact cu cetăţeni străini constituia deja un soi de spionaj. Dintr-o notă de filaj şi un raport de interceptare privind discuţiile Hertei Müller cu o diplomată germană, din 26 octombrie 1986, rezultă limpede ce anume s-a vorbit. Toată discuţia, la care am participat şi eu, s-a concentrat asupra situaţiei politice din România. Totodată, s-a discutat atunci şi despre abuzurile şi acţiunle represive ale Securităţii. În opinia lui Radu Tinu, astfel de discuţii constituie şi astăzi acte de spionaj. (Cf., DUI al lui Horst Samson, "Sandu", ACNSAS, I 184942, ff. 30-31v, 375-375v.).
Discursul acestui securist, reprodus la 20 de ani de la prăbuşirea comunismului, sub forma unui interviu cu iz evenimenţial este o dovadă a precarităţii spiritului critic în societatea post-comunistă din România.
 |
 |
 |
 |
Comentarii