Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Quo vadis, Hungaria?

mosonmagyarovar13-06-2012.jpg

Ungaria Mare monument la Mosonmagyaróvár (Foto: William Totok)

Un documentar TV austriac, „Vise naţionale - Adio de la Europa?”, şi revista germană „Osteuropa“ tematizează situaţia actuală din Ungaria guvernată de cabinetul premierului Fidesz, Viktor Orbán, analizează recursul la mituri fondatoare, critică instrumentalizarea istoriei naţionale, iredentismul, rasismul şi antisemitismul din ţara vecină.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Ce s-a-ntîmplat cu fostul luptător pentru drepturi civice, Viktor Orbán, care s-a transformat într-un autocrat, poreclit "Puszta-Putin", care azi compară Uniunea Europeană cu defuncta Uniune Sovietică şi care îşi cimentează puterea prin măsuri care contravin codexului etic european? La aceste întrebări au încercat să răspundă publicista Andrea Morgenthaler şi politologul Paul Lendvai într-un amplu documentar difuzat miercurea trecută de televiziunea austriacă (ORF 2  sub titlul: "Vise naţionale - Ungaria: Adio de la Europa?“

Întrebări similare îşi pune şi revista „Osteuropa“ (nr. 12, 2011) care a dedicat chestiunii un număr special: „Quo vadis, Hungaria? Critica raţiunii ungare“. Printre colaboratri se află experţi, politologi, scriitori şi istorici. Unul dintre ei, care apare şi în filmul documentar este activistul civic, azi un critic al guvernului de la Budapesta, Rudolf Ungváry. El explică evoluţia politică negativă în direcţia unui etnocentrism militant reprezentat de către un regim cu un pronunţat caracter autocratic prin faptul că Ungaria nu a reuşit să depăşească stadiul pre-modern al istoriei sale. De la 1848 încoace, Ungaria a înregistrat numai eşecuri. Dezamăgirile populaţiei şi-au găsit o supapă în mituri naţionale şi în mistificări ale propriei istorii.

Astfel, proiecţiile colective asupra unui trecut glorios, practic inexistent, sunt instrumentalizate de către grupuri şi partide politice de dreapta şi extremă dreapta, cum ar fi de pildă, Jobbik. Schimbările intervenite după prăbuşirea comunismului nu au oferit populaţiei frustrate figuri democratice de identificare credibile. Tradiţionalismul belicos şi fixarea pe ideea superiorităţii faţă de alte naţiuni, pe care o garantează un stat puternic, generează intoleranţa faţă de minorităţi, xenofobie şi anti-semitism. Trauma tratatului de pace de la Trianon, din 1920, cînd Ungaria a pierdut o parte a teritoriului său, a devenit o prezenţă constantă în interpretarea istoriei, fiind folosită de extremişti pentru a apela la instincte naţionaliste. Inclusiv de grupuri muzicale, ca de exemplu Kárpátia (cu: Megemlékezés Trianonban), care militează alături de extremişti pentru refacerea Ungariei Mari.

Oprindu-se asupra tradiţiilor fatale în cultura memoriei ungare, istoricul Krisztián Ungváry sintetizează în revista „Osteuropa“ toate acele mituri fondatoare care alimentează motorul propagandei naţionalist-extremiste cu legende eroice actualizate cu idei revizioniste şi iredentiste pe gustul celor frustraţi şi nemulţumiţi. Două exemple semnificative ilustrează, în acest context, schimbarea unor legende în istorie: transformarea turanismului într-o ideologie a dreptei radicale şi folosirea unor simboluri istorice ca „pasărea Turul“ şi steagul lui Arpád în accesori ai anti-europenismului militant.

Potrivit legendelor istorice „pasărea Turul“ (o încrucişare între un vultur şi un şoim) ar fi însoţit triburile proto-ungare din stepele Asiei pînă-n cîmpia panonică. Turanismul este o ideologie care teoretizează originea comună a unor popoare ca finlandezii, turcii, mongolii şi ungurii. Potrivit acestei ideologii cu accente iredentiste, aceste popoare provin din acelaşi spaţiu geografic.

Turanismul contemporan promovat astăzi de extremiştii din Ungaria este un fenomen al megalomaniei politice prin care se urmăreşte refacerea Ungariei Mari şi reînvierea trecutului eroic prezentat ca model demn de urmat. În acest context se practică şi rescrierea sistematică a istoriei prin reabilitarea unor personaje compromise ca Miklós Horthy sau Albert Wass. Scriitorului maghiar din Transilvania, Albert Wass, condamnat în contumacie pentru crime de război, i-au fost ridicate în Ungaria 49 de monumente, scrie Krisztián Ungváry. Alături de un alt autor profascist, Jószef Nyirő, Wass este promovat ca un mare scriitor, devenind obiect de studiu pentru elevii de liceu din Ungaria.

În documentarul amintit, politologul Rudolf Ungváry deplînge lipsa unor grupări şi partide democratice, inclusiv de stînga care este divizată în urma dezastrului moral produs de fostul premier socialist Ferenc Gyurcsány. Cei care resping astăzi politicianismul iredentist, rasismul contra romilor şi anti-semitismul extremiştilor, se-mpotrivesc întregului sistem, ceea ce a exprimat cel mai bine cîntăreaţa Dorottya Karsay cu „Nem tetszik a rendszer“ - Nu-mi place rînduiala“  , cîntec devenit imnul neoficial al opoziţiei tinerilor din Ungaria.

Tags: 
419