Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Bibliotecar la Auschwitz

coperta-dosarului.jpg

Coperta dosarului ACNSAS - R 311 942

Cariera fostului voluntar în Waffen-SS, scriitorul timişorean Hans Mokka, care a devenit colaborator neoficial al Securităţii şi care a lucrat ca agent din 1962 până-n 1989.

William Totok:

În perioada comunistă, în România, ca şi în celelalte state est-europene, istoria Holocaustului a fost ignorată sau distorsionată, în ciuda retoricii antifasciste din propaganda oficială.” Această constatare poate fi citită în Raportul final, din 2004, al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România. Dezinteresul pentru acest subiect fierbinte s-a manifestat şi în cadrul Securităţii. La începutul anilor 1960, Securitatea continua însă să folosească piese compromiţătoare din trecutul fascist al unor persoane cu scopul de a le convinge prin şantaj să devină colaboratori neoficiali. Calitatea de membru al Grupului Etnic German din România, care între 1940 şi 1944 fusese un instrument politic al naziştilor, putea să fie fatală pentru cei aleşi să devină agenţi.

În arhiva CNSAS este documentat un asemenea caz, fără îndoială, emblematic.

Deoarece Securitatea din Timişoara nu dispunea de un număr suficient de agenţi în cadrul Teatrului German de Stat, al Asociaţiei Scriitorilor, cenaclurilor literare şi al redacţiei ziarului local Die Wahrheit (Adevărul), Securitatea s-a hotărât să recruteze un personaj al vieţii culturale din Timişoara, un actor-cântăreţ şi scriitor activ care a publicat numeroase texte literare conforme normelor estetice ale realismului socialist. Este vorba despre Hans Mokka (1912-1999), fost tipograf, apoi scriitor în perioada stalinismului, iar în timpul pseudo-dezgheţului ceauşist, membru al cenaclului german şi maghiar din Timişoara, cu multiple contacte în rândurile emigraţiei din Occident.

Într-un raport din octombrie 1960 sunt sintetizate caracterizările scriitorului, datele biografice cunoscute şi posibilităţile informative ale acestuia. Recrutarea propriu-zisă urma să decurgă după schema unei legende folosită pe vremea aceea în vederea reducerii riscului unui refuz al candidatului ales pentru un rol pe frontul invizibil. Din datele biografice reţinute în documentele pe care le avea la dispoziţie Securitatea, rezultă că viitorul colaborator, născut în anul 1912, a fost membru în Grupul Etnic German, după 1943 a fost înrolat în Waffen-SS şi că, pînă-n 1945, activase într-o „echipă artistică care dădea spectacole pentru menţinerea moralului armatei, colindând unităţile armatei în spatele frontului”. Dintr-un „referat de verificare întocmit de Serviciul Cadre al Operei din Timişoara”, din 1956, pe care l-a consultat şi căpitanul de Securitate Petru Ianto, rezultă că în perioada războiului ar fi fost cântăreţ la opera din Breslau, făcând „turnee în diferite zone ale frontului”.

În timpul interogatoriului la care fusese supus în scopul recrutării, pe data de 9 martie 1962, scriitorul dezvăluie căpitanului Ianto că în 1943 fusese repartizat ca „santinelă” în lagărul de concentrare de la Auschwitz. Acolo, povesteşte scriitorul (a se vedea fragmentele din procesul verbal) însoţea „deţinuţii la muncă”. După ce a cântat odată în faţa ofiţerilor, chipurile, impresionaţi de talentul militarului, Mokka fusese repartizat, „timp de 1 an de zile”, ca bibliotecar la Biblioteca lagărului. La începutul anului 1945, ajunsese bucătar în lagărul de concentrare din Ravensbrück.

Vizibil dezinteresat de acest episod biografic, ofiţerul de Securitate nu insistă cu alte întrebări şi se mulţumeşte cu răspunsul scriitorului, care declară că nu a participat la exterminări.

Mokka acceptă în cele din urmă să devină agent şi să furnizeze Securităţii informaţii scrise, semnate cu numele conspirativ Hans Müller. Promite în scris că îi va „demasca” pe „toţi duşmanii regimului”.

Scriitorul şi-a ţinut promisiunea, dând dovadă de un zel ieşit din comun. În următorii 27 de ani, Hans Mokka a furnizat poliţiei politice sute de note, avându-i ca ofiţeri de legătură pe Petru Ianto, Ioan Mato, Gheorghe Minciu, Florin Dumitrescu, Aurel Crişan şi din 1973 până la căderea comunismului, pe locotenent-colonelul Nicolae Păduraru. Informaţiile predate lui Păduraru le semna cu un nou nume conspirativ, Mayer. Pe lângă sarcina de a relata despre tot ce se spune în cadrul cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn (numeroase note semnate de el au fost publicate de Johann Lippet în cartea sa Viaţa unui dosar - Das Leben einer Akte, Heidelberg, 2009), Mokka mai făcea şi - vorba Hertei Müller - „naveta între România şi Germania” cu scopul de a culege informaţii, de a răspândi informaţii false, fabricate în laboratoarele unităţii de dezinformare, şi de a „influenţa pozitiv” anumite cercuri şi persoane din Occident.

În 1991, Mokka se stabileşte în Germania, unde moare în anul 1999.

Addenda:

[9 martie 1962. Fragment din procesul verbal al interogatoriului lui Hans Mokka, anchetat de către căpitanul Petru Ianto în vederea transformării acestuia în colaborator neoficial al Securităţii]

REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ [1]

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

PROCES-VERBAL DE INTEROGATORIU

[…]

Întrebare: Arătaţi dvs. cu ce v-aţi ocupat şi pe unde aţi fost după ce v-aţi încadrat în armata germană S.S.-

Răspuns: În timp ce m-am aflat în Sibiu la centrul de instrucţie mi s-a pus în vedere că cei care sînt de naţionalitate germană poate (sic!) să treacă în armata S.S. Astfel şi eu m-am întors acasă şi după un scurt timp m-am înrolat în armata germană. Am fost îmbarcaţi într-un tren care avea destinaţia Viena. În tren mi-am adus aminte că am fost împreună cu numitul [anonimizat - W.T.] din Timişoara.

Din Viena am fost îndreptaţi spre Orenburg iar de acolo după ce am fost repartizaţi după rasă, (înfăţişare fizică) eu am fost trimis la lagărul de la Auswitz (sic!) în august 1943. Aici după ce am făcut o instrucţie de 3-4 săptămîni am fost puşi ca santinele în foişoare sau însoţeam convoiul de deţinuţi la muncă. Aceasta a durat aproximativ 6 luni şi soldaţii în marea lor majoritate care executau acest serviciu erau originari din Jugoslavia. Tot aici la acest lagăr m-am întîlnit cu un cunoscut anume FRANTZ celălalt[2] nume îmi scapă care era originar tot din Freidorf. Acesta s-a căsătorit acolo şi după plecarea mea nu l-am mai întîlnit şi nici nu am mai auzit despre el.-

După perioada arătată mai sus la o petrecere organizată de ofiţerii lagărului, al cărui comandant era HÖSS FRANTZ (sic!)[3], am cîntat şi eu cîteva cîntece pentru care fapt am fost luat de la trupă şi numit bibliotecarul lagărului timp de 1 an de zile. Biblioteca era frecventată de soldaţi şi pe care pînă atunci nu-i cunoscusem şi după aceea nu am auzit de ei.-

De la lagărul “Auswitz” în ianuarie 1945 am plecat spre Breslau datorită înaintării trupelor sovietice dar aici am stat numai cîteva zile deoarece am plecat mai departe la lagărul Ravensbrück unde trebuia să îndeplinesc funcţia de bucătar. Aici era un lagăr de femei şi eu împărţeam mîncare la soldaţii care păzeau lagărul.

Din cauza înaintării trupelor sovietice şi de aici trebuia să plecăm dar la 20 februarie 1945 am căzut prizonier.

Întrebare: Arătaţi la ce extremităţi (sic!) sau acţiuni de represalii aţi luat parte? –

Răspuns: Declar şi susţin că nu am luat parte la nici o acţiune de represalii sau de extremităţi (sic!) niciodată.-

[…]

ACNSAS, R 311942, ff. 364v-365

 

[1 martie 1956. Fragment dintr-un referat de verificare întocmit de Serviciul Cadre al Operei din Timişoara]

[...] În anul 1939, a fost concentrat la tipografia militară din Sibiu unde a stat pînă în anul 1940. La reîntoarcere munceşte mai departe la aceeaşi tipografie [n.m. – tipografia şvăbească din Timişoara], însă se înscrie  în grupul etnic german. Din materialul existent la dosar, reiese că în această perioadă lasă pasivitatea de care era cuprins la o parte şi devine activ în toate manifestaţiile fasciste organizate la Timişoara, manifestîndu-se împotriva Uniunii Sovietice.

În cursul anului 1941, este concentrat din nou la tipografia militară din Sibiu, unde munceşte până în anul 1943, când se înrolează în armata S.S.-istă, plecând la Arsenalul din Viena.

Perioada 1943-1946, nu se poate verifica, însă din unele materiale suplimentare date de acesta, reiese că a dezertat din armata germană şi cu ajutorul grupului etnic german din Romînia, a urmat un curs la Salzburg în urma căruia a fost angajat ca solist la Opera din Breslau. În calitate de solist al acestei Opere, a făcut diferite turnee în diferite zone ale frontului. Astfel în anul 1945, a fost prins împreună cu tot grupul artistic la Neisse de către armata sovietică şi internat în lagărele Bisenthal, Posen pe urmă la Kowno/ Lituania/ întorcîndu-se în ţară în anul 1946.

În luna noiembrie 1946, a fost angajat la Opera de Stat Timişoara, în funcţie de corist. Tot în acelaşi an se înscrie din nou în P.S.D. [...]

ACNSAS, R 311942, f. 412

=======================

[1] Document manuscris.

[2] Deasupra cuvântului este scris un nume.

[3] corect: Rudolf Franz Ferdinand Höß, n. 25 noiembrie 1900 in Baden-Baden, m. 16 aprilie 1947 la Auschwitz. SS-Obersturmbannführer-ul Höß a fost din mai 1940 până-n noiembrie 1943 comandantul lagărului de exterminare din Auschwitz. Din mai până-n iulie 1944 Höß s-a aflat la Birkenau unde răspundea de procesul de exterminare a evreilor din Ungaria. A fost condamnat la moarte pentru crime de război şi spânzurat în fostul lagăr pe care l-a comandat.

William Totok, despre Hans Mokka, Bibliotecar la Auschwitz
464