Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


“Picasso, pietate și teroare. Drumul spre Guernica” – O inedită interpretare a binecunoscutei lucrări

guernica_pablo.jpg

Guernica, pictură murală realizată de pictorul Pablo Picasso în 1937
Image source: 
site-ul Muzeului Reina Sofia din Madrid

Muzeul de Artă Modernă din Madrid ”Reina Sofia” aduce un important omagiu pictorului spaniol Pablo Picasso, organizând o expoziție cu titlul ”Picasso, pietate și teroare. Drumul spre Guernica.” Începând din această lună și până în septembrie în Muzeul ”Reina Sofia” vor fi expuse 180 dintre cele mai importante lucrări ale pictorului andaluz aflate în proprietatea a 30 de muzee precum MoMA, Tate, Pompidou, Muzeul Picasso din Paris sau diverse alte colecții particulare. Tot în acest context un regizor de imagine spaniol publică o inedită interpretare a binecunoscutei lucrări ”Guernica” de la realizarea căreia anul acesta se împlinesc 80 de ani.

Când  guvernul republican  i-a cerut lui Pablo Picasso  să realizeze o lucrare pentru Salonul expoziție internaționale de la Paris din 1937, el a răspuns că nu este sigur că  se poate ridica la nivelul așteptărilor. Până atunci, lumea creatiilor sale  era în mod fundamental intimă și personală, rareori  lucrările sale făceau trimiteri la probleme sociale, și cu atât mai puțin la evenimente politice. Picturile sale se inspirau, într-o formă aproape claustrofobică, din erotic şi oniric, iar ceea ce i se cerea era foarte diferit de tematica lucrărilor lui. Cu toate acestea, Picasso nu a dezamăgit, şi în numai două luni, mai şi iunie 1937, a pictat una dintre cel mai importante creații plastice ale secolului XX, unul dintre cele mai expresive simboluri culturale, lucrare care a fost folosită frecvent pentru a protesta contra atrocităților generate de conflictele armate.

În 26 aprilie 1937 orașul basc Guernica a fost ținta unui sângeros bombardament dus la capăt de  Legiunea  germană ”Condor” și Aviația Legionară Italiană, care sprijineau în acel moment armata lui Franco în timpul războiului civil spaniol. Atacul s-a soldat cu un total de 126 de victime civile și importante pagube materiale, distrugând peste 70% din clădirile orașului. Acesta a fost motivul pentru care Guvernul Republican i-a cerut lui Pablo Picasso, deja un consacrat pictor al epocii, să picteze o lucrare pentru  Expoziția Internațională de la Paris, în care, pe de o parte, trebuia să plasmeze această tragedie omagiind victimele bombardamentului, dar pe de altă parte să câștige interesul opiniei publice internaționale în favoarea cauzei republicane. Lucrarea a avut succes, devenind una dintre cel mai importante creații plastice ale secolului XX, dar nu a luat drumul Spaniei, așa cum ar fi trebuit.

După expoziția de la Paris, datorită celui de al doilea război mondial, Picasso a decis ca lucrarea să rămână în custodia Muzeului de Artă Modernă din New York, până când Spania va deveni o republică democratică. Spania nu a devenit o republică, dar în 1978 a reușit să reinstaureze un sistem democratic şi după lungi negocieri  în care s-a implicat direct regele Juan Carlos al II-lea, în anul 1981 guvernul de la Madrid a reușit să recupereze această importantă lucrare a lui Picasso și să o aducă acasă.

 Anul acesta se împlinesc 80 de ani de când Picasso a pictat Guernica, motiv pentru care Muzeul de Arta Modernă din Madrid, Reina Sofia, unde lucrarea este expusă începând din 1992, a organizat o expoziție unică  care va reuni 180 dintre cele mai importante lucrări ale pictorului andaluz  aflate în proprietatea a 30 de muzee precum MoMA, Tate, Pompidou, Muzeul Picasso de Paris sau diverse alte colecții particulare. Expoziția a fost inaugurată luni de către Don Juan Carlos și Doña Sofia sub titlul ”Picasso, pietate și teroare. Drumul spre Guernica.”, comisariată de către Timothy James Clark și Anne Wagner.

”Nu există nici o altă operă plastică a secolului 20, care să fi generat atâtea interpretări și comentarii, așa cum a făcut-o Guernica „declara Manuel Borja, directorul Muzeului din Madrid. Mesajul lucrării este puternic și expresiv, dar simbologia sa, pe care pictorul nu a dorit niciodată să o dezvăluie, continuă să ridice semne de întrebare .

Astăzi, la 80 de ani de la realizarea lucrării, după ce au apărut nenumărate  analize care susțin că Picasso s-a inspirat ba din Goya, ba din Rubens, un studiu realizat de  José Luis Alcaine, un regizor de imagine spaniol, aruncă o nouă lumina asupra acestei enigme.

José Luis Alcaine susține că Picasso ar fi reprodus în Guernica, în binecunoscuta maniera cubistă, scene dintr-un film realizat în 1932, ”Adio arme” în regia lui Frank Borzage, o ecranizare a celebrului roman omonim scris de Hemingway în 1929. De altfel filmul a câștigat în 1932 un Oscar pentru cea mai bună imagine. Secvența din film la care se face referire, exact ca în Guernica surprinde momentul în care  un grup de civili și militari este bombardat de o escadrilă de avioane.  Interesant este că studiul regizorului spaniol pune în paralel fotograme din filmul amintit şi porțiuni din lucrarea lui Picasso. Este izbitoare asemănarea fiindcă pe cei 27 m2 ai pânzei se pot recunoaște cu ușurință ca intr-un uriaș colaj cadre din film: casa în flăcări, capul de cal,  mâna cu degete groase întinsă în noroi, bărbatul cu mâna întinsă în prelungirea capului, femeia cu copilul în brațe, gâsca şi aşa mai departe.  De asemenea fondul negru al tabloului este explicat prin faptul ca scena  are loc noaptea, pe întuneric, iar alegerea unei sobrietăți cromatice reduse la alb și negru este pusă pe seama peliculei alb/negru folosite la realizarea filmului. „În plus, remarca Alcaine, personajele lui Picasso privesc de la dreapta spre stânga, la fel ca și personajele din film, care se află intr-o continuă mișcare de la dreapta la stânga“. Singura excepție, pe care o remarcă regizorul, spaniol este capul de taur, o imagine care apare obsesiv in lucrările lui anterioare. Lui Picasso de multe îi plăcea să se compare cu un taur, care reprezintă o figură nobilă și plină de fortă, motiv pentru care studiul îl interpretează ca a fi un autoprtret înserat în lucrare precum a facut-o Velázquez în  Doamnele de onoare.

Chiar și Hemingway  care detesta ecranizarea, recunostea că . „Secvența cu bombardamentul este ciudată, este marcată de influența cinematografului sovietic”, ”Crucișătorul Potemkin”, puncteză regizorul spaniol.  „Chiar dacă este un film de Hollywood, spunea Hemingway, are o secvență de puternică inspirație expresionistă, care nu are nimic de-a face cu restul materialului filmat“.

1108