Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Oameni şi case – Craiova (I)

Ediție specială a emisiunii Zebra, parte a proiectului "Oameni și case", co-finanţat de AFCN, în direct din Craiova. Invitați: Prof.univ.dr. Dinică Ciobotea, Mihaela Dudu - Director al Direcției Arhivelor Județene Dolj, Mihai Ghitulescu, lector universitar la Facultatea de stiinte Sociale, Universitatea din Craiova.

 

 

Mihai Ghițulescu: Pentru mine, Craiova este foarte importantă în acest război, nu doar pentru economia războiului. Este un oraș mare. Când Craiova a fost ocupată a fost un eveniment internațional. Pot spune că există o mistică aici. Când nemții și austriecii reușesc să ia Craiova li se întâmplă ceva rău. Ziua de 21 noiembrie, ziua ocupării Craiovei, coincide cu data morții Împăratului Franz Ferdinand. Am văzut în mai multe ziare occidentale de la vreme respectivă titluri mari, de genul „Franz Ferdinand este mort, Craiova este ocupată”. Era un moment important. Cred că este cea mai complicată dintre regiunile României pentru că oamenii sunt foarte complicați. 

Avem în timpul războiului, așa cum au spus antevorbitorii mei, problema spionilor. Avem o problemă, dar, în același timp, și o obsesie a spionilor. Oamenii încep să vadă spioni peste tot. În orice străin văd un posibil spion. Să nuanțăm și acest termen. Prin spion, nu înțeleg neapărat culegător de informații. Cei mai mulți erau oameni de rând și nu puteau culege informații de mare valoare pentru armată sau pentru serviciile speciale. De cele mai multe ori erau agenți de influență. Erau răspândaci. Acum vorbim foarte mult despre fake news. Cam asta se întâmpla și atunci. Erau oameni care răspândeau știri false pentru a descuraja populația, pentru a-i descuraja pe soldați, care, în acest fel ajungeau să nu mai pună tot sufletul în război, deși intraseră destul de convinși. 

Sunt și probleme cu soldații. Nu trebuie văzut totul idealizat. Din documentele publicate de colegii de la arhivele naționale am văzut că se întâmpla ca soldații să mai dezerteze și de multe ori, chiar să își vândă armele unor țărani. Autoritățile trebuiau să ia măsuri și să îi someze pe țărani să nu mai cumpere arme de la soldații fugiți. Privind din ziua de azi, primul Război Mondial ni se pare cumva arhaic. Într-un fel era arhaic, dar deja avem de-a face în Primul Război Mondial cu aviația. Aviația bombardează Craiova. Craiova este bombardată mai întâi de avioane germane, dar pe final, chiar și de avioane franțuzești. Este inexplicabil, dar s-a întâmplat. 

Din documente rezultă că pe aici treceau avioane care aruncau manifeste și chiar alimente pentru populația civilă. Autoritățile făceau apel la populație să nu mai consume acele alimente.

Avioanele germane aruncau manifeste și alimente, chiar și dulciuri ușor sofisticate pentru țăranul român din zona aceasta. Toți le consumau. Autoritățile, pentru a descuraja aceste manifestări, le spuneau că sunt infestate cu microbi. Presupuneau un atac biologic avant la lettre. 
Sunt foarte multe aspecte importante, de zi cu zi, în ceea ce privește Primul Război Mondial. Suntem întotdeauna tentați să vedem lucrurile la nivel instituțional, la nivel politic, la nivelul relațiilor dintre armate, dintre guverne. Dar, până la urmă, viața de zi cu zi a oamenilor este foarte importantă. Ea a fost foarte multă vreme ignorată. Din toate documentele publicate, cele mai multe sunt hârtii administrative, care spun unui istoric multe lucruri. Dar ele sunt sterile, de multe ori le suspectez că sunt mincinoase. 

Cele mai importante mi s-au părut hârtiile provenite de la țăranul român, de la țăranul care fusese pe front. Sunt multe declarații ale unor soldați care povestesc ce au pățit ei în lagărele de prizonieri. Mulți au căzut prizonieri, mai ales după bătălia de la Izbiceni din noiembrie 1916, când Oltenia este ocupată. Au fost duși în lagăre. Unii au fost ținuți aici, în lagăre la Craiova sau la Slatina și puși la diverse munci. Alții au ajuns în Germania sau chiar în Belgia și în nordul Franței, pe unde mai ajunseseră nemții. Povestesc că acolo au fost ținuți în condiții foarte grele. Povestesc ce mâncau, cum munceau. Simpatic este felul în care semnau aceste documente: „Aceasta este declarația mea. Carte nu știu. Semnez cu degetul.”. 

1423