Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O examinare riguroasă

codrin_21.jpg

Codrin Liviu Cuţitaru
Codrin Liviu Cuţitaru
Image source: 
Dilema Veche

În luna septembrie a fiecărui an, coordonatorii de doctorate de prin universitățile patriei intră într-o alertă extrem de obositoare, legată de momentul admiterii de noi studenți în școlile doctorale. Acești „îndrumători“ (cum li se spune îndeobște) de cercetare la cel mai înalt nivel academic (sau, în fine, segmentul lor scrupulos, pe care eu, note bene, îl bănuiesc/nădăjduiesc a fi foarte larg!) sînt acum consumați de teribile dileme.

Am ales oare bine, nu voi fi cumva dezamăgit, n-am nedreptățit pe unul, din entuziasm eronat, în dauna altuia, n-am fost neatent pe parcursul selecției (ș.a.m.d.)? Bieții oameni își pun necontenit astfel de întrebări, știind că răspunsurile vor veni mult mai tîrziu și, din nefericire, destul de frecvent, le vor confirma atunci temerile inițiale. Provin, la rîndul meu, din catagoria în cauză – a „dilematicilor“ universitari de toamnă, cum ar veni –, iar, recent, m-am aventurat în mărturisirea angoaselor proprii unui confrate ceva mai bătrîn (și, implicit, mai experimentat), Laurian Brostan pe numele său. M-am plîns că CV-urile și foile matricole ale candidaților, prestația lor din interiorul examenului de selecție, precum și faptul că pe unii îi cunosc de la licență, masterat ori chiar de la ambele nu mai constituie pentru mine – cel puțin din practica dobîndită într-un deceniu (deja!) de „îndrumare“ – garanții absolute ale ducerii la bun sfîrșit, din partea cuiva, a unui program doctoral extrem de solicitant. Mi-e frică mereu să nu derapez, optînd pentru cineva și, după legea vaselor comunicante, respingînd pe altcineva poate mai înzestrat pentru cercetare, dar ineficient în „a-și vinde“ bine imaginea intelectuală.

 

Citiți continuarea articolului semnat de Codrin Liviu Cuțitaru în Dilema Veche aici

365