Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„Am scris pentru că m-a ajutat“ – interviu cu Lucian Dan Teodorovici

teodorovici.jpg

Image source: 
C. Lein / Dilema veche

Cea mai recentă carte a lui Lucian Dan Teodorovici, intitulată Cel care cheamă cîinii, e, din multe puncte de vedere, un roman de graniţă, un hibrid între memorialistică, eseu şi ficţiune. „Writing is the only way of life“ este o frază, o deviză care se insinuează ca un refren în aceste poveşti.

Chiar aşa, scrisul e singura modalitate de a trăi, pentru dumneavoastră?

E greu de spus dacă este sau nu, cartea fiind tocmai un exerciţiu în scopul aflării răspunsului la această întrebare, un exerciţiu la al cărui final nu am ajuns, pentru că-mi lipseşte chiar răspunsul. E un fel de a supravieţui, poate.

Dar cînd şi cum aţi devenit scriitor?

E greu de fixat un început. Bine, am putea merge către momentul în care am scris primele poezii, pentru că s-a întîmplat şi lucrul ăsta, am scris prin clasa a doua nişte poezii legate de cravata de pionier. Dar, dincolo de toate, cred că cel mai important moment pentru mine rămîne acela în care am dorit să rescriu povestea Prinţul fericit a lui Oscar Wilde, am dorit să-i dau un alt final, diferit de cel foarte trist. Ştiu că am stat în pat şi am plîns şi mi-am promis mie însumi că, atunci cînd voi fi mare, voi fi scriitor şi voi reuşi să rescriu povestea asta, ca să aibă alt final.

 

Citiți continuarea interviului realizat de Matei Martin în Dilema Veche aici

184