Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pelerinajul în cinstea Cuvioasei Parascheva, între calendarele vechi și cozile de kilometri

parasc.jpg

Icoană Sf. Parascheva
Image source: 
Wikipedia / public domain

Cuvioasa Parascheva este cinstită în mod deo­sebit în Moldova, unde moaştele ei se află de peste 350 de ani, când au fost aduse la Iaşi de către domnitorul Vasile Lupu şi aşezate în ctitoria sa, Biserica Sfinţii Trei Ierarhi. Ulterior moaștele au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.

Din cauza frigului, oboselii și a lipsei de mâncare, în cursul nopții de vineri spre sâmbătă 100 de persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale din partea echipelor de prim-ajutor de la Serviciul Județean de Ambulanță, Crucea Roșie sau SMURD. Alte 14 persoane au avut nevoie de asistență medicală specializată, motiv pentru care au fost duse la spital.

Anul acesta de hramul Cuvioasei Parascheva  pe lângă racla sfintei este depusă și racla Muceniței Tecla. Moaștele celor două sfinte sunt depuse într-un baldachin special amenajat în Curtea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei din Iași. Cele două racle au fost depuse în baldachinul special amenajat în curtea mitropolitană pentru ca pelerinii să se poată închina la ele până duminică.

Anual, în jurul datei de 14 octombrie, când creștinii ortodocși sărbătoresc Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, Iașiul devine un adevărat centru de pelerinaj, unde ajung zeci și chair sute de mii de pelerini.

Cuvioasa Parascheva este o figură religioasă cinstită îndeosebi de bisericile ortodoxe greacă, română, bulgară, rusă și sârbă. Istoricul vieții sale dedicate credinței începe cu un eveniment care a avut loc pe când avea 15 ani, aflându-se într-o biserică, a auzit ceea ce teologii numesc cuvântul evanghelic "Cine va vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie". Profund marcată, a ieșit din biserică, și-a împărțit hainele săracilor și s-a hotărât să-și dedice viața lui Hristos. Astfel, a intrat într-o mănăstire de fecioare din orașul Ieracleea Pontului.

Petrecând cinci ani în acea mănăstire, s-a dus apoi să viziteze mormântul lui Iisus Hristos, din Ierusalim, unde a rămas într-o mică așezare de călugărițe pustnice de pe Valea Iordanului. La 25 de ani s-a reîntors în locurile natale și a locuit încă doi ani în biserica satului, după care a trecut la cele veșnice.

Câțiva ani mai târziu, în urma unor minuni petrecute la mormântul ei, moaștele sale au fost găsite întregi și neputrezite, fiind depuse în biserica Sfinților Apostoli din satul Epivat, pentru închinare și cinstire. Acolo au stat timp de 175 de ani.

În anul 1223, țarul Ioan Asan al II-lea a strămutat moaștele Sfintei Parascheva la Târnovo, în Bulgaria, în catedrala cu hramul Adormirea Maicii Domnului, documentează Agerpres.

În anul 1393, după ce Bulgaria a căzut în mâinile turcilor, moaștele sale au fost dăruite, pentru trei ani, lui Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, ca apoi să ajungă în Serbia, la Belgrad, unde au rămas timp de 125 de ani.

După ce turcii au ocupat Serbia, moaștele sale au fost duse la Constantinopol, unde au fost răscumpărate de Patriarhia Ecumenică pentru 12.000 de ducați de aur, rămânând în catedrala patriarhală din Fanar timp de 120 de ani.

În 1641, acestea au fost dăruite domnului Moldovei, Vasile Lupu, drept recunoștință pentru achitarea datoriilor Patriarhiei către turci.

Domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) ctitorind Biserica Sfinţii Trei Ierarhi a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moaştele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iaşi, unde au ajuns pe 14 octombrie 1641.

În același an, moaștele Cuvioasei Parascheva au ajuns la Iași, fiind așezate cu cinste în biserica Sfinții Trei Ierarhi, aflată în prezent sub patronaj UNESCO, care a fost gândită pentru a deveni chivot al Sfintei Parascheva.

Pe 14 octombirie, spun calendarele vechi, se face îngroparea verii. La sărbătoarea Sf. Parascheva începe pregătirea turmelor pentru iernat și deschiderea târgurilor cu produse ale turmelor de oi. Azi nu se coase, fiind rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi și de cap. E și praznic al morților, iar femeile împart lipii și must spre pomenirea celor adormiți din neam în neam. Ciobanii, în dimineața zileid e 14 octombrie caută să vadă cum s-au culcat oile: dacă stau grămadă, iarna va fi grea, iar dacă stau împrăștiate, va fi ușoară.

312