Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Extraordinarele întîmplări ale copiilor dislexici şi ale părinţilor lor

Despre dislexie, la noi, nu se ştie mare lucru. După cum sună, pare să fie ceva complicat. Oamenilor le-a mai trecut pe la urechi de prin filme… „Dislexia şi disgrafia/disortografia reprezintă un ansamblu de dificultăţi durabile de deprindere fundamentală a lecturii/citirii, ortografiei/scrierii în cazul unui copil-adult care: prezintă un nivel intelectual normal; nu are tulburări senzoriale sau perceptive (auz, văz); nu prezintă tulburări psihologice primare preponderente în perioada de iniţiere a deprinderilor; evoluează într-un mediu afectiv, social şi cultural normal; este şcolarizat normal“, aflăm dintr-un material al Asociaţiei Române pentru Copiii Dislexici.

Monica Bolocan, psiholog clinician şi educaţional, ne oferă o definiţie mai simplă: „Dislexia presupune o dificultate în ceea ce priveşte achiziţia abilităţilor de scris şi citit, în condiţiile în care intelectul e normal. Cînd copilul nu poate face legătura dintre simbolul grafic şi sunetul ataşat (alţi copii, cînd citesc, pierd rîndul sau văd literele amestecîndu-se). Există un substrat neurologic, undeva în creier legăturile nu sînt corect făcute. E din naştere, durează toată viaţa, nu se vindecă, dar poate fi compensată prin exerciţii. Are diverse grade de severitate, de la foarte uşoară la severă. Desigur că şi nivelul de inteligenţă contează“.

Citeşte tot articolul pe Dilema Veche

210