Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Pauza. Manual de utilizare

Circulă ideea că te faci stimat/iubit de muncitorii tăi dacă-ți sufleci din când în când mânecile, cât ești tu de șef, și lucrezi cot la cot cu ei. Dacă joci totul pe cartea asta, sigur nu va funcționa. Am avut ocazia să văd o doamnă arheolog, celebră, atât cât poți fi în arheologie, dând cu târnăcopul în rând cu zilierii, de numa-numa.

Dacă ar fi lucrat cu stângăcie, ideea ar fi avut ceva potențial, dar din păcate această doamnă era foarte pricepută. Lumea rămânea cu impresia, corectă de altfel, că șeful ține să le arate cum se poate face treaba, treaba lor, mai bine și mai repede. În general, arheologii se lasă treptat de gesturile astea și, dacă e vorba să ai presă bună printre muncitori, se mulțumesc cu alte butoane. Iar butonul esențial este pauza. Șefii ar trebui să se gândească mai des că principala lor datorie pe șantier este să dea pauzele la ora stabilită, cu absolută exactitate, ceea ce înseamnă cu un minut înainte de ora prevăzută. Să nu fii niciodată în situația să ți se arate cadranul ceasului cu degetul. Cu mai bine de o oră înainte de pauză, omul începe deja să se gândească la pauza care se apropie. Respectul față de pauză este până la urmă din aceeași categorie cu respectul față de banii pe care i-i datorezi omului pentru munca lui, și care trebuie să vină, și ei, integral și exact la timp. Iar asta cu atât mai mult dacă e vorba de sume mici, câteva ore suplimentare sau o duminică, pentru că de sumele mici se leagă așteptările cele mai mari. După cum pauza nu se scurtează niciodată, pentru nimic în lume, nici măcar cu un minut. În minutul ăla, înainte de a-și pune mănușile, omul încă visează, se gândeşte la casa lui, la femei, la parastase etc. E liber și puternic.

Aș zice că e important ca, în clipa în care a venit pauza, să te întrerupi și tu, ca un om normal, din orice făceai, și să te întinzi în iarbă fără nici o întârziere. Să te întrerupi chiar în mijlocul propoziției și să zici: lasă că mai vorbim, acuma facem o pauză. În felul ăsta nu riști să sugerezi că ești foarte dedicat cauzei, că tu nu ai obosit, că nu ți-e foame. 

Citeşte tot articolul pe Dilema Veche

 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: romanul Trecerea, Cartea Românească, 2016.

1855