Radovan Karadzic, de la Sarajevo la Haga

Radovan Karadzic

Conducătorul sârbilor bosniaci din perioada războiului din fosta Iugoslavie (1991-1995), Radovan Karadzic trebuie să răspundă pentru faptele sale în faţa justiţiei internaţionale. Să revedem viaţa acestui bărbat acuzat de crime împotriva umanităţii.

Având 11 capete de acuzare, printre care şi cel de crime împotriva umanităţii, Radovan Karadzic, născut în 1945 în Muntenegru, a fost mâna forte a regimului sârb în perioada războiului din ex-Iugoslavia între anii 1992 şi 1995. El este considerat ca unul dintre principalii responsabili pentru atrocităţile comise în perioada acestui conflict.

19 iunie 1945 – Se naşte Radovan Karadzic  la Petnjica, în Muntenegru. Tatăl său, membru al armatei iugoslave şi opozant al regimului comunist, îşi petrece o mare parte din viaţă în închisoare.

1960 - Radovan Karadzic se mută la Sarajevo unde urmează studiile de psihiatrie ale şcolii de medicină şi se consacră în acelaşi timp poeziei. Îl cunoaşte pe scriitorul naţionalist Dobrica Cosic, cel care îl va convinge mai târziu să se lanseze în politică.

1967 – Publică primul său volum de poezie.

1989 – După o scurtă trecere pe la partidul ecologiştilor, Radovan Karadzic fondează Partidul democrat sârb  (SDS) care va deveni instrumentul ascensiunii sale la putere. Formaţiunea sa politică are ca ambiţie federalizarea şi apărarea intereselor comunităţii sârbe din Bosnia şi Croaţia.

Octombrie 1991 - Radovan Karadzic proclamă crearea ‘’Adunării generale a provinciilor autonome sârbe’’ în Bosnia.

28 februarie 1992 – Sub impulsul lui Radovan Karadzic, Adunarea generală autonomă sârbă realizează o Constituţie pentru Republica sârbă a Bosniei-Herţegovinei.

Mai 1992 - Radovan Karadzic devine preşedintele autoproclamatei Republici Sârbe, în timp ce Iugoslavia comunistă îşi dă ultima suflare. Liderul sârb preia şi comandamentul armatei Sârbe din Bosnia.

Aprilie 1992 - Noiembrie 1995 – Vreme de 44 de luni, forţele sârbe asediază Sarajevo, capitala bosniacă.

Iulie 1995 – în jur de 8 000 de musulmani din regiunea Srebrenica, în Bosnia-Herţegovina, sunt ucişi de soldaţii generalului Ratko Mladic, mâna dreaptă a lui Radovan Karadzic.

1995 – Sfârşitul războiului din ex-Iugoslavia. Începutul exilului lui Radovan Karadzic. Liderul sârb va reuşi să scape timp de 13 ani justiţiei internaţionale.

21 iulie 2008 - Radovan Karadzic esta arestat la Belgrad. Pe perioada anilor de exil, fostul lider sârb îşi exercită profesia de doctor sub numele de Drăgan Dabic.

31 iulie 2008 - Radovan Karadzic apare pentru prima dată în faţa Tribunalului penal internaţional pentru ex-Iugoslavia (TPIY), unde este judecat, printre alte capete de acuzare, pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război comise între octombrie 1991 şi noiembrie 1995.

26 octombrie 2009 – Începe procesul lui Radovan Karadzic. Încercând să obţină mai mult timp pentru a-şi pregăti apărarea, ex-liderul sârb refuză să se prezinte la prima audiere. El riscă închisoarea pe viaţă.

În cinci zile, aproape 8 000 de musulmani sunt masacraţi la Srebrenica

Masacrul de la Srebrenica din iulie 1995 a fost cea mai mare crimă în masă care a avut loc în Europa de la al doilea război mondial. Fostul şef politic al sârbilor din Bosnia, Radovan Karadzic, este acuzat în faţa TPIY ca fiind instigatorul acestei crime.

 Radovan Karadzic nu s-a prezentat la deschiderea procesului de la Haga, dar amintirea masacrului din Srebrenica este omniprezent.

"Populaţia din Srebrenica este în cimitire, nu mai sunt locuitori în oraş, este un oraş mort  ", afirmă la FRANCE 24 Fazila Efendic, o supravieţuitoare a masacrului. Cu toate acestea, în 1993, în plin război, Srebrenica este înscrisă de către Consiliul de securitate al ONU pe lista „zonelor sigure”, aflată sub controlul forţelor NATO. Şase sute de soldaţi olandezi ar fi trebuit să asigure securitatea populaţiei în acest oraş cu o populaţie majoritar musulmană. Un contingent care se va arăta incapabil să oprească operaţiunile de „epurare etnică” a sârbilor din Bosnia.

În martie 1995, Radovan Karadzic, pe atunci preşedintele autoproclamatei Republici a sârbilor din Bosnia, va ordona, într-un document cunocut sub numele de „directiva 7” asedierea enclavei pentru a „crea o situaţie de insecuritate totală care să nu lase nicio şansă de supravieţuire locuitorilor din Srebrenica”.

Masacru programat

Această directivă va fi pusă în practică în iulie 1995 de mâna dreaptă a lui Karadzic, generalul Radko Mladic. Asaltul final începe în 6 iulie 1995, într-un oraş cu zeci de mii de oameni, oraş care din luna mai este rupt de restul lumii. În câteva zile, Mladic şi ai săi cuceresc oraşul. Nicio persoană din cele aflate acolo nu pare să aibă dubii în ceea ce priveşte scopul acestei operaţiuni. Reprezentanţii asociaţiilor umanitare trimit telegrame disperate pentru a avertiza lumea de un masacru programat. Combatanţii bosniaci din Srebrenica predaseră armele forţelor NATO şi erau lipsiţi de apărare.

Asaltul începe pe 12 iulie. În 30 de ore, forţele sârbe din Bosnia izolează 23.000 de femei şi copii mai mici de 12 ani pe care îi deportează. Conform declaraţiilor martorilor, primele masacre au loc pe 13 iulie într-un depozit din satul vecin, Kravica.

Numai 3 000 de corpuri identificate

În cinci zile, aproape 8.000 de civili musulmani au fost ucişi fără să existe vreo reacţie de la comunitatea internaţională. Forţele olandeze au cerut susţinere aeriană de la NATO, care se va materializa prin două aeronave, mult prea puţin pentru a putea opri operaţiunea sârbilor din Bosnia.

De la finalul războiului şi până în prezent, doar 3.000 de corpuri au fost identificate. Comisia internaţională pentru persoane dispărute cheltuie în ex-Iugoslavia 3 milioane de euro pe an pentru descoperirea rămăşiţelor şi pentru a identifica  victimele. Dacă Radovan Karadzic trebuie să răspundă privind responsabilitatea politică pe care a avut-o în această dramă, omul de pe teren, Radko Mladic, care a supervizat masacrul, este în continuare de negăsit.

Karadzic boicotează procesul

Procesul pentru genocid al fostului şef politic a fost reluat la sfărşitul lunii octombrie în absenţa acuzatului care a decis să boicoteze audierile Tribunalului penal internaţional.

Radovan Karadzic respinge cele 11 capete de acuzare. Procurorul Alan Tieger a evocat în cadrul procesului maniera în care „Comandantul suprem” a orchestrat campania de curăţare etnică care viza eliminarea musulmanilor din Bosnia.

"Acest dosar, domnilor juraţi, îl priveşte pe acest Comandant suprem, un om care a exploatat forţele naţionaliste, a folosit ura şi războiul pentru a-şi pune în aplicare concepţiile sale privind o Bosnie divizată etnic” a declarat Tieger în faţa TPIY.

Karadzic nu a fost prezent la audieri. A refuzat să apară argumentând că are nevoie de mai mult timp pentru a-şi pregăti apărarea pe care o va face chiar el.

Judecătorul  O-Gon Kwon a formulat un nou avertisment către Karadzic, somându-l să se prezinte : "în cazul în care acuzatul va persista în refuzul de a se prezenta la proces (...) acesta se va derula în absenţa sa cu avocaţi ce vor fi desemnaţi ", a spus judecătorul sud-coreean, copletând că tribunalul va lua o decizie până la finalul prezentării dosarului.

Tribunalul penal internaţional pentru fosta Iugoslavie trebuie să se pronunţe în ceea ce priveşte forma pe care va trebui să o ia procesul, în condiţiile în care Radovan Karadzic îl boicotează de la începerea sa, 27 octombrie.

"Voi fi [...] încântat să particip la această audienţă privind procedura de marţi 3 noiembrie", avea să declare acesta într-o scrisoare adresată judecătorului sud-coreean O-Gon Kwon, vicepreşedintele TPIY.

Procesul va fi reluat în martie 2010

Până la urmă, Radovan Karadzic a obţinut cele câteva luni suplimentare pe care le cerea pentru pregătirea apărării.

Tribunalul Penal Internaţional a ordonat însă să fie desemnat un avocat care să-l apere pe fostul lider politic al sârbilor bosniaci. Avocatul în cauză i se impune de fapt lui Karadjici. Judecătorii de la Haga au considerat că interesele acuzatului vor fi mai bine apărate de un avocat desemnat din oficiu - deşi Karadjici a anunţat că preferă să se apere singur. Drept pe care îl are în continuare - avocatul nu va intra în joc decât dacă acuzatul va refuza să fie prezent la audieri.

Amânarea procesului se explică prin faptul că avocatul desemnat din oficiu va avea şi el nevoie de timp pentru a studia voluminosul dosar.

Radovan Karadzic, a facut apel la această decizie, afirmănd ca dorește să își numească singur avocatul și refuza orice avocat îi va fi impus din oficiu. Rămâne aşadar să aşteptăm data de 1 martie pentru a vedea dacă fermitatea judecătorilor va fi reuşit.

Radovan Karadzic riscă închisoarea pe viaţă dacă va fi declarat vinovat de genocid, în mod special de masacrul de Srebrenica. Acuzatorii îl fac deasemenea responsabil de bombardamentele şi tirurile de arme din  Sarajevo, care au cauzat moartea a 10.000 de civili.