Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Unde se duce euro?

euro-2574917_960_720.jpg

Acum suntem la pragul de 4,6 lei pentru 1 euro.
Image source: 
pixabay.com

Euro crește în raport cu leul. Încet, dar sigur. Când la jumătatea anului, analiștii financiari prognozau că euro va ajunge la 4,6 lei, predicția a părut pesimistă. Iată că acum suntem la acest prag de 4,6.

Sunt analiști și rapoarte ale băncilor care arată că anul viitor moneda națională s-ar putea devaloriza până la 5 lei pentru un euro. Pare hazardat, dar cine pariază pe acest nivel are argumente. Nu este vorba doar despre bâlbâielile guvernului, ci și despre indicatorii economici. Deficitul de cont curent a crescut galopant în comparație cu anul trecut, adică ies tot mai mulți bani din țară în comparație cu cât intră. Deficitul bugetar este în creștere. Ba chiar, o serie de analize continuă să prognozeze depășirea pragului de 3% din PIB. Ceea ce înseamnă o presiune mai mare asupra gradului de îndatorare. Investițiile străine, care aduc valută în țară, au scăzut. La fel și banii trimiși de românii care lucrează în afara țării. Toate aceste date și tendințe duc spre un singur rezultat: devalorizarea leului față de moneda euro.
 
Evoluția leului nu trebuie să ne mire și din alt punct de vedere. În ultimii ani, presiunea asupra competitivității firmelor românești a fost tot mai mare. Salariile au crescut, fie prin salariul minim, fie prin deficitul de forță de muncă de pe piață. Prețul materiilor prime a crescut, la fel și tarifele la energie. În aceste condiții, devalorizarea leului a venit ca o mănușă pentru firmele exportatoare. De fapt, asistăm la o corecție prin care trece economia reală și care are ca efect un câștig de competitivitate pe piețele externe. Este avantajul unei economii care nu se află în zona euro. Un avantaj pentru companiile exportatoare, dar un dezavantaj pentru cetățeni, care își văd diminuat nivelul de trai, în contrapartidă cu creșterile de pensii și salarii operate administrativ sau pe criterii de piață.
 
Vă propun un joc de imaginație. Să spunem că România s-ar afla acum în zona euro. Cum ar arăta economia? Există două paliere distincte. Primul, este cel al cetățenilor, al consumatorilor. Pentru aceștia nu ar exista o diferență semnificativă față de România din afara zonei euro. Pentru că România este puternic euroizată. Pentru a înțelege acest lucru trebuie doar să privim cum facturile la telefonie mobilă sunt raportate la un curs de schimb (nici măcar cel de referință al Băncii Naționale, ci unul intern al companiei), la fel se întâmplă la multe hoteluri și pensiuni, la fel și pe piața imobiliară, acolo unde prețurile sunt raportate la euro, contractele între companii au ca referință, de multe ori, moneda euro și, în fine, unele salarii din sectorul privat se negociază în moneda europeană.
 
Dacă România ar fi fost acum în euro, nu am fi asistat la tot felul de improvizații fiscale. Experimentul split TVA nu ar mai fi fost pus în aplicare, idei precum impozitul pe cifra de afaceri nu ar mai fi fost vehiculate, iar încercarea de reducere a evaziunii fiscale nu s-ar fi făcut complicând activitatea firmelor corecte.
 
Pe al doilea palier, al companiilor, dacă România ar fi în zona euro ajustarea competitivității pe piețele europene prin devalorizarea monedei naționale nu ar mai fi fost posibilă. Adică, creșterea cheltuielilor (salariile, materiile prime, tarifele la energie) ar fi trebuit să fie absorbite de companii. Cu siguranță, unele dintre ele, nu ar fi reușit să rămână profitabile. În același timp, construcția bugetului și implicit deficitul bugetar ar fi fost mai atent controlate prin pactul fiscal și prin semestrul european. Cu alte cuvinte, în zona euro, politicile publice ar trebui să fie predicitbile și responsabile.
 
Să ne întoarcem la realitate. Președintele Comisiei Europene a lansat ideea extinderii spațiului Schengen și a zonei euro. Prima reacție contrară a fost cea a Austriei care vine să tempereze elanul președintelui Juncker. Motivele invocate? Fraudă fiscală și dumpingul social. Dacă frauda fiscală poate fi o bază de discuție, invocarea dumpingului social este un subiect delicat. La urma urmei regula intrării în Europa a fost clară: România deschide piața pentru investiții, Uniunea Europeană acceptă sosirea forței de muncă ieftine din Est. În concluzie, pentru România intrarea în zona euro aduce riscuri, în caz de criză, dar închiderea ușii în nas nu este în nici un caz o soluție.
 

397