Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De la prețul unui ou la prețul forței de muncă

business.jpg

Raportul băncii centrale arată că prețurile sunt în creștere.
Image source: 
pixabay.com

„S-au scumpit ouăle”, mi-a spus așa pe nepusă masă o rudă aflată în vizită. „Cu cât?”, am întrebat. „De la 40 de bani, un ou costă acum 80 de bani”, mi s-a răspuns.

Recunosc că nu mă uit la prețul tuturor produselor pe care le cumpăr de la supermarket sau de la magazinul de cartier, dar mintea mea a început să caute explicații legate de prețul ouălor. Prima a fost aceea, pe care o auzim an de an, că producția scade în sezonul rece. Probabil că este parțial valabilă. Mi-am adus însă aminte de raportul asupra inflației prezentat de guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu. În esență, raportul băncii centrale arată că prețurile sunt în creștere. Mai precis, creșterea inflației a venit din majorarea prețurilor alimentelor (iată ouăle) și combustibililor, ca urmare a creșterii cotațiilor internaționale și a accizei.

Statistic, inflația anuală a ajuns în luna septembrie la 1,77% și va încheia anul cu 2,7%. Marea problemă a trecerii de la inflație negativă la o rată de 3% este felul în care percep consumatorii creșterea prețurilor. Suntem, putem spune, complet neobișnuiți cu o creștere a inflației de la 1% la 3%. De ce? Pentru că diferența dintre cifrele statistice minuscule și prețurile din piață sau de la raftul magazinelor te poate debusola. În anii 90, românii au trecut prin momente în care inflația a ajuns la 100% sau mai mult. Atunci, creșterile de prețuri erau vizibile, de la lună la lună sau chiar de la o săptămână la alta. Acum, când inflația urcă de la 1,7% la 2,7%, realitatea din piață pare a sfida statistica.
 
Ce urmează? Tendința de creștere a prețurilor este regăsită la nivelul tot mai multor componente ale coșului de consum, adică la tot mai multe produse, traiectoria ascendentă a inflației este imprimata de produsele alimentare, componența „energie” redevine sursă de presiune inflaționistă, adică, în următoarea perioadă vor crește tarifele la energia electrică și gaze naturale, există presiuni de depreciere a leului, dar și altor monede din regiune, încredere ridicată a consumatorilor, dar sentiment mixt la nivelul mediului de afaceri și, în fine, creștere economică susținută doar de consum; investițiile stagnează, contribuția pozitivă a mediului privat fiind anulată de declinul sever al componenței publice. Toate aceste afirmații nu sunt comentarii ale unui analist, ci, pur și simplu, frazele cheie care apar în raportul asupra inflației al guvernatorului BNR. Fără comentarii.
 
Interesant este că, mai nou, Mugur Isărescu a anunțat că Banca Națională va analiza situația de pe piața forței de muncă, respectiv, tensionarea acestei piețe, după cum se exprimă guvernatorul. Preocuparea este de înțeles, întrucât presiunile de pe piața forței de muncă reflectate în creșterile salariale influențează rata inflației și cererea din economie. De asemenea, raportul dintre salarii și productivitate este esențial pentru orice economie.
 
Iar sinteza realizată de Mugur Isărescu este impresionantă. Economia românească are deficit de forță de muncă, dar, în același timp, sunt patru milioane de persoane cu vârste între 15 și 64 de ani care nu muncesc, nu au o activitate pe cont propriu și nu își caută de lucru. Din această populație inactivă, doar 10%, adică 40.000 de persoane, ar fi disponibilă să lucreze, dar nu își caută de lucru. De asemenea, din cele patru milioane de persoane inactive, jumătate dintre ele trăiesc în mediul rural, 46% au doar studii gimnaziale, iar jumătate dintre ei au studii liceale și postliceale sau profesionale. În același timp, 80% dintre tineri sunt cuprinși într-o formă de școlarizare, ceilalți nefiind implicați în nicio activitate.
 
Cifrele sunt înspăimântătoare și ele arată o problemă gravă a economiei. Nu doar gravă, ci și una de termen lung. Pentru că este clar că pentru a schimba situația trebuie să se plece de la sistemul de educație, de la mentalitatea populației, de la sistemul de ajutoare sociale, pentru a ajunge abia în final la economie și la crearea de locuri de muncă. Analiza situației este la BNR, remediul însă este la clasa politică.

198