Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


„Bârna” din ochiul premierului Tudose

tudose.jpg

Premierul Mihai Tudose a criticat BNR pentru deprecierea leului.
Premierul Mihai Tudose a criticat BNR pentru deprecierea leului.
Image source: 
site-ul Guvernului României

Ne aflăm în plină dispută a guvernului cu Banca Națională. Nu este prima dată când se întâmplă anul acesta, adică de când a început să crească euro față de leu și la fel și dobânzile, premierul a trimis tot felul de săgeți la adresa Băncii Naționale. Săptămâna trecută, premierul Tudose a atacat din nou la un post de televiziune tema creșterii euro și a vinovăției băncii centrale față de această evoluție.

Trebuie spus că nu este prima dată în istorie când Banca Națională este atacată direct sau mai voalat de către membrii guvernului. Să ne aducem aminte doar de anii 1990-2000. Ce lupte se dădeau în public și în culise pentru a influența deciziile băncii centrale! Din acest punct de vedere, probabil, că nu trebuie să ne facem foarte multe probleme, cei de la BNR au trăit momente mai complicate și au „pielea tăbăcită” în disputele cu administrația și politicienii. Doar că ar fi de așteptat ca după 27 de ani de economie liberă abordarea premierului față de Banca Națională a României să se facă în cu totul alt registru.
 
De fapt, ce spune, în esență, premierul Tudose? Că prin decizia pe care a luat-o BNR, în primăvară, a pus bani la dispoziția băncilor care s-au dus în piață și astfel a avut loc o întărire a euro urmată de ieșirea valutei din țară.
 
Adrian Vasilescu, consilier la BNR, a explicat, chiar la RFI, cum și până unde Banca Națională colaborează cu guvernele, precum și modalitățile de intervenție pe piață. Iată doar câteva completări. Premierul Tudose a vorbit despre faptul că, în primăvară, băncile au primit lei pe care i-au schimbat, în piață, în euro. Greșit. În realitate, în data de 5 mai a.c., consiliul de administrație al BNR a decis reducerea ratei rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în valută, adică pentru depozitele în valută, de la 10% la 8%. Măsura este explicată prin trei argumente: reducerea creditelor în valută, consolidarea rezervelor valutare peste nivelul adecvat (aproximativ 36 miliarde euro, în aprilie) și continuarea armonizării rezervelor minime obligatorii cu standardele și practicile europene. De fapt, banii din rezervele obligatorii sunt ai băncilor comerciale, dar prin această pârghie băncile centrale, inclusiv Banca Națională a României, intervin pe piață pentru a regla lichiditatea și eventual nivelul dobânzilor. Când BNR decide să reducă rezervele minime obligatorii aceasta înseamnă că le dă voie băncilor să aibă acces la banii lor. Cel mai important este însă că măsura băncii centrale din luna mai a avut loc asupra rezervelor în valută, nu asupra celor în lei. Deci, în piață putea cel mult să intre valută, ceea ce ar fi avut ca efect întărirea leului și nu deprecierea lui.
 
Să ne aducem aminte că pentru a împiedica ieșirea banilor băncilor din țară, în anii de criză, acordul de împrumut încheiat cu Fondul Monetar Internațional a fost gândit la pachet cu Acordul de la Viena. O înțelegere care a blocat rambursarea împrumuturilor primite de băncile românești de la băncile-mamă. Acordul a funcționat până la jumătatea anului 2011, atunci când s-a intrat într-o altă realitate de piață. Astfel, s-a ajuns ca anul acesta băncile românești să aibă depozite mai mari decât volumul creditelor, deci să aibă lichiditate și să nu mai facă apel la surse financiare de la banca-mamă. Ba dimpotrivă, după anul 2011, băncile au rambursat împrumuturile primite, înainte de criză, de la băncile-mamă înainte de criză. Doar în câțiva ani, băncile din România au trimis către băncile-mamă aproximativ 10 miliarde euro.
 
O altă cale de intervenție a BNR este pe piața monetară, adică pe piața dobânzilor. Creșterea ratei ROBOR din ultima perioadă a făcut ca, după mulți ani, BNR să intervină. Astfel, în luna octombrie, operațiunile repo, care au transmis lichiditate în piață, au fost în total de 18,6 miliarde lei, ceea ce înseamnă aproximativ patru miliarde euro, iar în noiembrie încă 5,8 miliarde lei (peste un miliard euro). Ceea ce reprezintă sume neobișnuit de mari pentru piața românească. Din acest punct de vedere, am putea să asistăm și la o reducere a rezervelor minime obligatorii în lei, tocmai pentru a crește lichiditatea pieței.
 
Premierul ar trebui să se uite la politicile pe care le-a promovat guvernul. Este vorba despre politici prociclice, adică măsuri de creștere a salariilor, a pensiilor, de scădere a taxelor și impozitelor, luate în același timp, și care au dus la inflamarea deficitelor și a inflației. Așadar, premierul ar trebui să se vadă bârnă din ochiul guvernului și să nu se mai uite la paiul din ochiul Băncii Naționale.
 

171