Posts Tagged ‘China’

In afara Europei

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Feb 09 2010

Alexandru PapilianGrecia, Portugalia si Spania ar putea pune în pericol existenta monedei unice europene, euro, si, mai mult chiar, existenta Uniunii Europene în ansamblul său. Criza a atins atît de puternic economia acestor tări, încît capacitatea europenilor în general de a resorbi nenorocirile de acest gen nu mai e suficientă.

- Aceasta pentru a ne exprima într-un limbaj « plastic ».

- Pentru.

Deficitul bugetar din cele trei tări citate, somajul (imens, mai ales în Spania) nu prea lasă loc pentru operatii cosmetice. Răul e mult mai profund. El atacă rădăcina celor trei societăti si, implicit, rădăcina societătii europene.

Pentru prima oară de multă vreme, dolarul începe să se revlaorizeze în raport cu euro. In principiu, fenomenul ar trebui să-i bucure pe europeni. Produsele lor sînt astfel mai putin penalizate la export. Numai că dolarul, sustinut cu o mîna mai mult decît puternică de China, nu mai e pur si simplu american, ci americano-chinez. Aceasta, în contextul în care prognoza de crestere economică a Chinei se ridică la 10%…

Partida pare să se joace în afara Europei.

- Pare ?

Marti, 9 februarie, 2010

Ceea ce am vrut să spun.

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Ian 13 2010

Alexandru PapilianGoogle amenintă că se va retrage din China, întucît a depistat o serie de foarte puternice atacuri electronice venite din această parte a lumii, împotriva, infrastructurilor întreprinderii. Scopul final al acestor atacuri ar fi, conform Google, accesarea în fortă si în deplină ilegalitate a conturilor Gmail, puse de Google la dispozitia disidentilor chinezi…

Piata chineză pentru Internet reprezintă 338 de milioane de internauti. In cazul în care Google se va tine de cuvînt, pierderea suferită de întreprindere, se va ridica la circa 600 de milioane de dolari. Dar, conform marii firme americane, nu e vorba de o sumă în stare să zguduie bazele întreprinderii.

Google e fololsit azi de 31,3% din internautii chinezi. Cel care ar avea extrem de mult de cîstigat, în cazul în care Google se retrage din China, ar fi concurentul său chinez, Baidu, care controlează actualmente 63,9% din piată.

E de notat că actiunile celor doi, Google si Baidu, sînt cotate la Wall Street între 380-415 dolari. Ceea ce înseamnă că actionarii sînt reprezentati mai degrabă de institutii si de firme mari, decît de mici detintări de actiuni. Ceea ce, apoi si în consecintă, anuntă cu o luptă între rechini, cu urmări mai putin directe asupra portofoliilor micilor actionari…

De unde o seamă de speculatii si glose care s-ar putea face în legătură cu timpurile moderne pe care le trăim.

- Timpuri moderne, sau timpuri noi ?

Intrebarea, mai mult sau mai putin jucăusă, ar fi putut fi acceptată pînă ieri seară, la 22h 53, ora Parisului, si 16h 53, ora Port au Prince – oră la care Haiti a fost zguduit de un cutremur teribil, de 7 grade pe scara Richter, care a distrus, practic, capitala tării… Bilantul în vieti omenesti e încă departe de a fi cunoscut.

Modernitatea si noutatea, mai pot să astepte…

- Este ceea ce am vrut să spun.

 

 Miercuri, 13 ianuarie, 2010

Asa si asa ? Merge si asa ?

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Dec 21 2009

Alexandru PapilianUnii spun că da, a fost. Altii, că nu, n-a fost.

E vorba de ceea ce s-a întîmplat exact acum două decenii în România.

Massmedia franceze vorbesc despre căderea unei dictaturi. N-am prea auzit sau citit cuvîntul « revolutie ». Dar nici ipoteza loviturii de stat sau cea a amestecului străin n-au fost evocate.

Ambiguitatea situatiei e sporită de ambiguitatea vietii politico-mediatice din România de azi. Nu stii bine cine si cum conduce tara. Nui stii bine cine cu cine e aliat si cine cu cine e dezaliat. Nu stii bine cine e mafiot si cine nu e mafiot. Si nici cine si cum… Si asa mai departe.

- In tara lui « merge si asa » !

Procesul comunismului, care n-a avut loc nicăieri în fostul « lagăr socialist », si care nici nu va putea fi făcut atîta vreme cît în lume mai există partide comuniste, ca în Franta, unele dintre ele aflate la putere, ca în China, procesul comunismului, deci, n-a fost făcut în România. In schimb, în România a avut loc o condamnare oficială a comunismului. Ceea ce nu e putin  lucru, chiar dacă nu e decît un lucru tot atît de ambiguu ca si lucrurile mai sus enumerate.

A fost deci o revolutie ceea ce s-a întîmplat în România de acum donuă decenii ? N-a fost ?

- « Asa si asa » ?

- « Merge si asa » ?

 

Luni, 21 Decembrie 2009

Escalada afgană.

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Dec 03 2009

Alexandru PapilianRecenta hotărîre a presedintelui Barack Obama de a trimite încă 30.000 de soldati în Afganistan face să curgă multă cereneală aici, la Paris.

Majoritatea comentariilor subliniază că presedintele american are sustinerea adversarilor săi republicani pentru această actiune, dar că n-o mai are în ceea ce priveste data anuntată a retragerii SUA din Afganistan, în iulie, 2011. Cît priveste reactia sustinătorilor democrati ai americanului Obama, spun parizienii, lucrurile stau tocmai invers…

Nu putine dintre comentarii se referă la faptul că Statele Unite au nevoie de colaborarea Pakistanului, pentru eliminarea teroristilor al-Qaida. O colaborare cu două tăisuri pentru Pakistan, înturcît teroristii atacati în Afganistan s-ar putea replia în Pakistan, destabilizînd si mult această tarà nesigură si, în al doilea rînd, pentru că o astfel de eventualitate nu poate duce decît la o prezentă sporită a serviciilor speciale americane în Pakistanul nuclear si instabil politic.

Putine sînt însă comentariile care să amintească faptul că hotărîrea americană a fost anuntată după turneul asiatic al presedintelui Obama, turneu în care acesta i-a întîlnit si pe liderii chinezi, si pe cei indieni.

China si India avînd de rezolvat o serie e neîntelegeri teritoriale.

India avînd o veche răfuială cu Pakistanul pe care numai întărit nu le-ar vrea, al-Qaida putînd servi foarte bine de pion de manevră, în acest sens…

In mod evident, avem de-a face cu o escaladare a conflictului afgan.

Parisul sustine că nu va trimite noi trupe în această tară, în ciuda cererii aproape exrpes formulată de Obama, dar că nu exclude să trimită consilieri care să formeze si să instruiască armata afgană…

 

Joi, 3 Decembrie 2009

Obama, Oubama sau Aubama ?

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Nov 17 2009

Alexandru PapilianIn unele culturi taxate drept « primitive », numele purtat de un obiect, si – si mai si – cel purtat de o persoană spune multe, dacă nu totul, despre purtător.

In lumea noastră, care a trecut prin structuralism, numele devine semnificant, pe cînd purtătorul de nume, semnificat.

Un episod foarte recent al « istoriei numelui », vine acum să readucă în discutie cele de maiu sus.

Cu ocazia vizitei făcute în China de presedintele american, s-a dovedit că gazdele transcriu numele înaltului oaspete sub forma Aobama.

Americanii, la rîndul lor, preferă să-si vadă presedintele chemat cu numele Oubama.

Pricinile sînt diferite. Chinezii par să acorde o importantă specială particulei ao (« misterios », « secret »), particulă folosită si pentru desemnarea Jocurilor Olimpice, aolimpik. Americanii preferă particula ou, ceea ce are ca rezultat un Obama transformat în Oubama, formulă folosită deja de chinezii din Hongkong si Taiwan, care utilizează aceeasi particulă pentru a desemna Europa, Ouzhou.

Si ce ne facem, atunci cu numele dat de trecutii prin structuralism europeni presedintelui american, Obama ?

- Ce ?!

Marti, 17 Noiembrie 2009

Probabil.

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Nov 16 2009

Alexandru PapilianIeri, într-o emisiune de divertisment de mare audientă (frecventată cu mai mult sau mai putină elegantă de unii oameni politici francezi), Jean-Louis Borloo, ministrul francez al ecologiei a tinut să sublinieze în cîtvea rînduri că, la cererea presedintelui Nicolas Sarkozy, a vizitat aproape toate tările din Africa si o bună parte din cele asiatice, pentru a vedea la fata locului care sînt « problemele ecologice » cu care sînt confruntate aceste tări, si în ce măsură Franta poate contribui la rezolvarea acestor probleme.

- Frumoase fraze !

Frumoase.

- Si traductibile.

In traducere, cele spuse de Borloo ar putea însemna că Franta e interesată de eventualitatea deschiderii de noi cîmpuri de actiune si de noi piete de desfacere.

Lucru confirmat indirect de întelegerea la care au ajuns francezii si brazilienii la sfîrsitul săptămînii trecute. După o oră de discutii avute de Nicolas Sarkozy si Luiz Inacio Lula da Silva, într-un document dat publicitătii la Paris (pe care presedintele brazilian n-a ezitat să-l califice drept « biblie climatică »), sînt schitate « marile linii minimale » ale acordului pe care cele două tări ar dori să-l vadă încheiat la Copenhaga. Document în care nu apare însă nici o cifră, avîndu-se în  vedere că principalii poluatori din lumea de azi sînt Statele Untie si China, tări ce nu par tocmai doritoare să se supună unei întelegri internationale care să le vătămeze interesele…

 

La cîteva ore doar după publicarea documentului de la Paris, presedintele Obama, aflat în vizită în Asia, si liderii Forumului de cooperare Asia-Pacific, din care face parte si China, au calificat drept « irealistă » speranta ca viitoarea întîlnire internatională de la Copenhaga să se temrine cu adoptarea unei întelegeri legalmente constrîngătoare în materie de protejare a mediului.

Irealistă, pentru că sumele pe care le-ar absorbi operatiile de reducere a poluării sînt mai mari decît cele pe care le-ar aduce dezvoltarea unor activităti « ecolo-corecte », probabil.

- Probabil.

Luni, 16 Noiembrie 2009

O schită de răspuns.

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Sep 25 2009

Alexandru PapilianLa ce serveste G20 ? La ce servesc cele 20 de state, mai mari sau mai mici, dar suficient de puternice pentru a reclama un loc pe băncile acestei « clase », care s-au întrunit timp de două zile la Pittsburgh ?

La ora actuală, cu cîteva ore înainte de comunicatul final – care va dezvălui (sau va ascunde) directiile de evolutie financiară mondială pentru viitorul imediat –, se pot spune două lucruri.

Intîi, că principalul cîstigător din această întrunire-confruntare e China.

Si apoi că, sălbăticia capitalismului « nereglementat », poate fi domesticită – dacă lucrurile se petrec la masa negocierilor si nu pe alte cîmpuri de actiune…

Fondul Monetar International e reformat, practic, azi. Tările dezvoltate au hotărît să cedeze 5% din voturi tărilor « emergente », cu precădere celor asiatice. Principalul beneficiar e China, urmată de Turcia si de Coreea de Suid. Tările europene au consimtit să cedeze o parte din prerogativele electorale care le revin în cadrul FMI în favoarea tărilor asiatice, obtinînd în acelasi timp cîteva avantaje în favoarea Poloniei si a Spaniei. Reforma va intra în vigoaare în 2011. La ora actuală, voturile europenilor reprezintă 32% din totalul celor exprimate în cadrul FMI (în timp ce ponderea lor în cadrul economiei mondiale nu e decît de 25%). Statele Unite au 17% din voturi, dar dispun de un drept de veto (contestat, în treacăt fie spus, de Franta…). Tările dezvoltate, azi, detin 57% din voturile FMI, în timp ce statele « emergente » dispun de 43%…

In ceea ce priveste cel de al doilea punct, « domesticirea » capitalismlui, ea îsi găseste expresia în acordul care priveste « încadrarea » bonificatiilor pe care le pot încasa agentii bursieri si bancari. « Incadrarea » si nu « limitarea » lor, cum ar fi dorit-o europenii. Cei care au cedat cel mai mult, în această privintă, au fost chinezii, al căror sistem financiar interrn se bazează în mod aproape exclusiv pe bonificatiile acordate agentailor financiari…

E, orice s-ar zice, dacă nu un răspuns pe de-a-ntregul satifăcător la întrebarea de la început, cel putin o schită de răspuns…  

Vineri, 25 Septembrie 2009

Stăpînul lumii, în 2040.

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Iul 22 2009

AAlexandru Papilianrticolul din Le Figaro care mi-a inspirat reflexiile de mai jos, atacă subiectul fără nici un menajament. « La această dată (2040), chinezii ar putea să aibe un venit pe cap de locuitor de două ori mai mare decît erupopenii ».

Actualitatea crizei ne sileste să facem apel fără încetare la istorie. In fiecare zi lăsată de la Dumnezeu, ni se anuntă tot felul de fenomene fără precedent (ceea ce presupune că precedentul e cunoscut) în ultima jumătate de secol, sau chiar si mai mult.

Ce-i drept, nu-i păcat. Pentru a regăsi o scădere anuală a preturilor de consum ca aceea de azi, din Franta, trebuie să coborîm în 1957. Nicăieri în Europa sau în SUA activitatea n-a scăzut atît de puternic, din 1945 încoace, cînd trecerea de la economia de război la o situatie de pace a modificat în mod brutal toate circuitele de productie. Astfel, cei de azi trec cu o evidentă usurintă pentru faptul că francezul de acum e de patru ori mai bogat decît cel din 1959. Frecventarea istoriei recente are în mod evident un mare avantaj. Acela de a ne pregăti pentru marile transformări care vor transfigura probabil întreaga planetă în anii următori.

In 2040, un chinez ar urma să dispună de un venit de două ori mai mare decît un european, spune Robert Fogel, istoric american care a trăit Marea Depresiune, unul dintre fondatorii « diometriei » (introducerea metodelor cantitative de cerctare în istorie), laureat al premiului Nobel în 1993. Afirmatia a fost făcută nu de mult, la Aix-en-Provence, cu ocazia întîlnirii anuale a Cercului economistilor. Lucrările lui Fogel se bazează pe observatii statistice amănuntite, lipsit de prejudecăti ideologice sau morale. Această pozitionare fată de obiectul examinat l-a făcut pe eminentul profesor să afirme că între 1840-1860, sclavii de pe plantatiile din Statele americane din Sud ar fi beneficiat de conditii materiale de existentă mai bune decît cele ale muncitorilor din Statele din Nord.

Polemica e si azi la ordinea zilei în Statele Unite.

Iar azi, Robert Fogel pronostichează fără să tresară că PIB-ul Chinei va fi, în 2040, de 123.000 miliarde $. De trei ori mai mare decît PIB-ul întregii planete din 2000. Imperiul de Mijloc va deveni prima putere mondială, înaintea SUA (41.944 miliarde $), înaintea Indiei (36.528 miliarde $) si înaintea fostei Europe a celor 15, din anul 2000 (15.040 miliarde $). Pentru proiectiile sale, Fogel recurge la concepte aparent simple, cum ar fi « populatie, « educatie », « productivitate », « sănătate »… (va urma)

Miercuri, 22 Iulie 2009