Nu stiu dacă de vină e depărtarea fizică si « istorică » de România (n-am mai călcat prin patria părintilor mei de aproape un deceniu), dar scena văzută la TVR International, ieri seara, m-a făcut să mă strîmb de rîs.
Mircea Geoană si Crin Antonescu au semnat, în fata camerelor de luat vederi, un document imposibil. Un pact de colaborare (nu se stie în ce termeni e el « promulgat ») între două partide care n-au nimic comun – în afară de ura fată de Traian Băsescu.
Protagonisitii erau foarte solemni si foarte grandilonventi, pe măsura strămosilor lor Farfuridi et Comp.
Persoanele care, fără să vorbească limba română, priveau alături de mine telejurnal venit din Carpati, m-au întrebat dacă e vorba de un tratat important, poate unul de pace si neagresiune, sau, poate, de stabilire a unor noi frontiere între România si vecinii săi ?…
- Sau ce altceva ?
Cînd le-am explicat despre ce e vorba, m-au privit ca pe un extraterestru. Din tara asta veneam eu, omul pe care ei îl cunosteau bine, de peste două decenii ?
Privirea lor spunea atît de multe, si atît de mult, si aceste atît de multe si mult erau atît de caraghioaose, încît, cum spuneam, am izbuncit într-un rîs… de să nu mă mai recunosc eu însumi.
Si asa, nerecunoscut de mine însumi, acum, la ora la care scriu aceste rînduri, mă întorc spre actualitatea franceză si constat că lucrurile nu stau tocmai bine nici aici. Dominique Strauss-Kahn, membru de frunte al socialistilor francezi si actul director general al FIM, aflat în trecere prin Franta, e subiectul numărul unu al media franceze. Omul a refuzat să se pronunte cu privire la eventuala sa intrare în cursă pentru prezidentialele din… 2012, si toată lumea se grăbeste să comenteze în lung si în lat acest non-eveniment.
… Dar mă voi opri aici. M-a podidit din nou rîsul.
- Prea amult rîs poate fi semnul unei depresiuni…
Poate. Dar nu cred. Pentru că eu unul mă simt foarte bine, asa :
- Rîzînd.
Chiar dacă ideea unui « rîs ca depresiune » nu e tocmai un prilej de rîs.
Joi, 26 Noiembrie 2009
A dispărut un verb din limba română ! E vorba de verbul « a numi ». Nimeni nu spune azi că Traian Băsescu l-a numit pe Lucian Croitoru în functia de prim-ministru. Nu ! Toată lumea spune că Traian Băsescu l-a nominalizat pe sus-zisul Lucian Croitoru în sus-zisa functie. – Si anume pentru că Lucian Croitoru « are expertiză ».