Lucru rar, presedintele Republicii se exprimă azi, în paginile cotidianului de după-amiază, Le Monde, într-o « Tribună », sau, dacă vreti, într-un articol de opinie. Subiectul acestui articol : problema identitătii nationale, pusă în dezbatere aici, în Franta. Subiect care a dat nastere la polemici dintre cele mai acute si mai tăioase.
Lucru rar, deci, presedintele Republicii a simtit nevoia (sau a fost nevoit ?) să iasă în arenă si să încerce să calmeze (sau, să conducă ?) întrucîtva jocul. Un joc falsificat chiar din plecare. Intrucît discutiile s-au mutat imediat din sfera « identitătii »é în cea a « imigratiei ». Lucrul era poate previzibil, chiar foarte previzibil….
Dar situatia a luat o turnură nu numai spectaculoasă, ci chiar primjedioasă, acum, după referendulum din Elveita, care interzice construirea de noi minarete.
Ca si în Frnata, în Elvetia, problema metisajului cultural e mai pult decît spinoasă. Iar faptul că refendumul a adoptat cu o zdrobitoare majoritate de voturi ideea interzicerii constuiririi de noi minartete, arată că imigratia, pentru elvetieni, e o problemă mai gravă decît se părea. El demonstrează, totodată, că, supusă votului popular, problema e « rezolvată » altfel decît în mai mult sau mai putin frumoasele discursuri umaniste si de deschidere, produse în păturile politice, culturale si mediatice.
Rezultatul acestui referendum deschide calea unei discutii mult mai deschise, pe plan european, cu privire la această problemă, care nu mai e una identitară, nici una legată de imigratie, ci una în care cele două elemente se amestecă într-un mod mai mult decît intim, dînd natsere la un nou fenomen, la o nouă realitate – care nu poartă încă un nume.
Interventia lui Sarkozy, deci, se axează în primul rînd pe votul elvetian. Presedintele îi mustră pe cei care, aici, în Franta, s-au grăbit să arunce anatema asupra întregului popor din tara luiWilkhem Tell. Elvetia e o democratie mai veche decît a noastră, spune Sarkozy. Si a învinui un popor, nu înseamnă a întelege cauzele care l-au dus pe acesta să adopte o atitudine sau alta.
Trebuie spus că Nicolas Sarkozy a fost confruntat el însusi cu rezultatul negativ al unor refendumuri, în mai multe rînduri. O dată, pe vremea generaului de Gaulle, cînd acesta din urmă a si demisionat din functia de presedinte. O altă dată, cu ocazia referendumului « local » organizat de Sarkozy însusi, pe vremea cînd era ministru de itnerne, în Corsica, pentru reforma adminsitriativ-teritorială a insulei. In fine, ultima oară cu ocazia refendumului care a respins adoptarea Tratului de la Lisabona.
Ncolas Srakozy tine să arate acum că a înteles si integrat lectia referendumului ca expresie a democratiei, într-o lume în care elitele politico-economico-socialo-mediatice sînt suficient de dezvoltate pentru a putea evita recursul la acest mijloc maxim si ultim de expresie democratică…
Cît priveste subeictul dezbaterii în legătură cu identitatea franceză, cît priveste totodată transformarea acestuia într-o dezbatere cu privire la imigratie, seful statului nu transează si nici nu dă vreo solutie. El descrie :
« La mondialisation rend l’identité problématique parce que tout en elle concourt à l’ébranler, et elle en renforce en même temps le besoin parce que plus le monde est ouvert, plus la circulation et le brassage des idées, des hommes, des capitaux, des marchandises sont intenses, et plus on a besoin d’ancrage et de repères, plus on a besoin de sentir que l’on n’est pas seul au monde. Ce besoin d’appartenance, on peut y répondre par la tribu ou par la nation, par le communautarisme ou par la République.
L’identité nationale c’est l’antidote au tribalisme et au communautarisme. C’est pour cela que j’ai souhaité un grand débat sur l’identité nationale. Cette sourde menace que tant de gens dans nos vieilles nations européennes sentent, à tort ou à raison, peser sur leur identité, nous devons en parler tous ensemble de peur qu’à force d’être refoulé ce sentiment ne finisse par nourrir une terrible rancœur. »
O descriere din care nu lipseste curajul, dar din care lipseste ceea ce e mai important : solutia.
A spune, cum spune Nicolas Sarkozy, că identitatea natională e un « antidot la comunitarism », nu înseamnă, în mod concret, mare lucru.
Sau, poate, nu înteleg eu – în mod concret !…
- Sau poate !
Marti, 8 Decembrie 2009