Căderea guvernului român n-a stîrnit nici un comentariu important, aici, în Franta. Stirea difuzată de AFP n-a fost luată în seamă (exceptie făcînd postul nostru de radio, RFI, care a transmis o corespondentă în acest sens de la Bucuresti, semnată de Luca Niculescu). Problemele interne franceze sînt mult mai « la ordinea zilei » decît problemele interne românesti.

- Ceea ce, în fond, e de înteles.

De înteles, dar în alt fel decît s-ar crede în mod « traditional ». In mod  « traditional », Franta ar putea fi bănuită de trufie, de arogantă si de « buricozitate ». Procesul democratic care a dus la căderea guvernului Boc 2, în România,  ar trebui să fie pentru ea un fel de nimica toată. « Tara drepturilor omului », cum le place multora de pe aici să numească Franta, n-are de ce să se minuneze că, în sfîrsit, si în România a avut loc un fenomen pe deplin democratic, cum l-a caracterizat nu numai presedintele Băsescu, ci toti liderii politici, mai ales cei care au provocat căderea guvernului.

- Democratia e la ea acasa, aici, în Franta !

Este ceea ce se spune « îndeobste ». Dar în « ne-deobste », ultimele scandaluri par să demonstreze că tentativele de destabilizare a sistemului democratic se înmultesc văzînd cu ochii.

Cea mai flagrantă dintre ele este, desigur, cazul Jean Sarkozy, tînărul fiu al presedintelui, care, neilustrîndu-se defel în timpul liceului (repetentia fiind, orice s-ar zice, un motiv de laudă si de satisfactie), se grăbeste acum să intre în politică, întrucît, cum spune el, se simte animat de o « vocatie » irezistibilă… Si că tînărul e grăbit, n-ar fi nimic, dar e sprijinit, ajutat, împins de la spate de cei care dau numelui de Sarkozy un alt sens decît cel de simplu presedinte al Republicii, ales pentru cinci ani si nu mai mult. La acesta scandal se adaugă cel al ministrului culturii Frédéric Mitterrand care, desi neagă cu vehementă că ar fi făcut elogiul turismului sexual, rămîne marcat de această caracterizare pe care oricine vrea o poate găsi într-o carte a sa publicată în urmă cu cîtiva ani…. Ministru care nu s-a sfiit să atace si justitia Statelor Unite care îl urmăreste pe Roman Polanski pentru o afacere de moravuri mai mult decît clară… La care se adaugă scandalul Clearstream, afacere politico-economico-morală pornită de la o alta, de (mare) coruptie internatională, scandal în care sînt amestecate figuri ca Dominique de Villepin, fost prim-ministru, si Nicolas Sarkozy, actual presedinte al Frantei… La care se adaugă cuvintele interpretate ca rasiste, rostite de Brice Hortefeux, actual ministru de interne, personaj foarte apropiat de presedintele Sarkozy… La care se adaugă asa-numita « taxă carbon », care penalizează toată lumea si care e interpretată cel mai adesea ca un nou impozit ; pe cînd una dintre promisiunile importante ale candidatului Sarkozy a fost aceea de a scădea impozitele si taxele… La care se adaugă măsurile menite să schimbe reglementările prin care se recoltează « taxa profesională », măsuri pe care nu putini le interpretează ca un fel de atac împotriva descentralizării (fenomen îngemănat cu democratizarea), măsuri care îi nemultumesc atît de mult de deputatii de bază încît guvernul a fost nevoit să adauge planului initial un amendament  cuprinzînd nu mai putin de 70 de pagini…

Intr-adevăr, fată de toate aceste scandaluri si dezbateri mai mult sau mai putin elegante, care pun în cauzà chiar spiritul democratic, ce contezză căderea guvernului român, oricît de democratică o fi fost ea ?

La care mie unuia nu-mi mai rămîne decît să sfîrsesc această Efemeridă, cum am mai făcut-o poate si altă dată, printr-o « înclinare plină de întelepciune » a propriului cap :

- Mde !

Miercuri, 14 Octombrie 2009

Tags: Clearstream, democratie, Dominique de Villepin, Franta, Frédéric Mitterrand, guvernul Boc 2, Jean Sarkozy, Nicolas Sarkozy, RFI, Roman Polanski, România, scandal, Traian Basescu, turism sexual
Nu exista comentarii »