Contabilitatea e considerată dacă nu chiar o stiintă, cel putin o practică exactă. Lumea actuală, cu criza ei financiară cu tot, ne arată că lucrurile nu stau tocmai asa.
Desigur, conceptul de deficit bugetar, e un concept contabil. Un concept exact. Dar manipularea lui e o operatiune politică. O operatiune inexactă. Dovadă, cazul Greciei care, manipulînd si răsmanipulînd de o manieră politică si inexactă exactul său deficitul său bugetar, a ajuns la o datorie de 123% din PIB.
Moneda unică europeană, €uro, e în primejdie. Si odată cu ea, întreaga Uniune Europeană. Practica exactă bugetară si contabilă, trebuie să lase locul acum practicii politice, mai putin exacte, poate chiar inexacte de-a dreptul.
Eventuala interventie a FMI, dorită de Germania, ar demonstra faptul că zona €uro nu e tocmai stabilă contabil si financiar si că moneda europeană trebuie sprijinită de dolar. Sau poate chiar înlocuită de acesta. Ori de altă monedă. De pildă de marca germană. Fapt care ar consfinti ceea ce se stie deja, si anume că Germania, datorită unei riguroase politici financiare, fiscale si sociale, a ajuns să respecte regulile contabile impuse de UE si că, în numele acestei reusite, ea le cere partenerilor săi să aleagă : ori să recurgă la aceeasi politică riguroasă si să tină UE « în stare de funcitonare germană », ori să revizuiască esenta monedei europene, poate chiar să desfiinteze această monedă… Caz în care, Germania, regăsindu-si moneda natională de dinainte de aparitia €uro, ar deveni puterea economică europeană cea a mai importantă, ea impunîndu-si în acest caz propria lege, riguoasă – fără a mai trece prin UE…
Ceeace, la ora actuală, seamănă mai mult cu o previziune prăpăstioasă.
- Curat prăpăstioasă.
Sau nu.
Joi, 25 martie, 2010
Băncile europene cumulează circa 84 de miliarde de euro expuse în Grecia si de circa sase ori mai mult în Europa de Sud. Spania pare a fi următoarea tintă a pietelor financiare libere, fapt care îi îngrijorează pe liderii europeni.
Primejdia ca Grecia sà devinà prima tarà falimentarà din cadrul eurolandului e din ce în ce mai vizibilà, din ce în ce mai concretà, din ce în ce mai realà.
Aici, în Franta, ceea ce ar fi trebuit să fie o dezbatere, începe să fie o confruntare. Cu toată violenta pe care o poate presupune cuvîntul. E vorba de dezbaterea (confruntarea) legată de conceptul de « identitate natională ». Culmea – relativă ! – a clivajului a fost atinsă de eticheta de « Laval » (nume de tristă amintire din timpul ocupatiei germane) care i-a fost pusă lui Eric Besson, fost lider socialist, trecut « cu arme si bagaje » în rîndurile partidulmui advers, UMP, si devenit un minsitru hiper-sarkozist în actualul guvern…
Presa franceză, scrisă, audio-vizuală sau multimedia e invadată azi de articole, reportaje, mărturii si perspective legate de istorica zi de 9 noiembrie 1989, cînd est-berlinezii au putut trece frontiera orasului fără a avea nevoie de viză.
Europa de azi nu mai e antrenată de motorul franco-german, ci de cel germano-rus, spunea André Glucksmann, într-o recentă dezbatere televizată de aici, din Franta.