Posts Tagged ‘Irlanda’

A proteja Grecia pentru a proteja Spania

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Feb 12 2010

Alexandru PapilianBăncile europene cumulează circa 84 de miliarde de euro expuse în Grecia si de circa sase ori mai mult în Europa de Sud. Spania pare a fi următoarea tintă a pietelor financiare libere, fapt care îi îngrijorează pe liderii europeni.

Cei mai mari consumatori ai datoriei grecesti sînt statele Uniunii Europene. Marea Britanie si Irlanda detin 23% din obligatiunile emise de Atena ; Franta, 11% ; ansamblul format de Germania, Elvetia si Austria, 9%

Intrepătrunderea sistemelor financiare merge încă si mai departe. Conform unor cifre demne de crezare, băncile europene au împrumutat economiei grecesti 185 miliarde de euro. Băncile franceze par a fi cele mai expuse, cu un total de 55 de miliarde de euro, urmate de suratele lor elvetiene, cu 46 miliarde de euro si de cele germane cu 31 de miliarde de euro.

Pez scară europeană, Grecia e o tară mică. Sumele de mai sus sît si ele corespunzătoare acestei situatii. Altfel spus, tările UE pot sări în ajutorul Greciei si pot contribui la resorbtia daunelor provocate de criză.

Ce nu mai pot tările europene să facă, însă, e să sară în ajutorul Spaniei, al Portugaliei si al Irlandei, aceste trei tări fiind amenintate de aceeasi insolvabilitate ca si Grecia. Suma investiilor franceze si germane în aceste econnomii se ridică la  600 de miliarde de euro. Tara care îi îngrijorează cel mai mult pe analisti e Spania, a cărei datorie e mult mai mare proportional decît e cazul Greciei ; Spania, a cărei piată imobiliară e încă supraevaluată si al cărui deficit public a explodat, practic.

A proteja Grecia, asadar, consideră aceaisi analisti înseamnă a proteja Spania.

 

Vineri, 12 februarie, 2010

Referendumul ca primejdie

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Nov 30 2009

Alexandru PapilianRecentul referendum din Elvetia, care se pronuntă în favoarea interzicerii construirii de noi minarete în tara lui Wilhem Tell, readuce în discutie esenta referendumului.

Ca să organizezi un referndum pentru construirea minaretelor, trebuie să fii un spirit super, hiper-democrat. Iar elvetienii – toată lumea e de acord – sînt exemplul-cremă al democratiei.

Vox populi, vox dei, spuneau romanii.

- Fapt discutabil.

Absolut discutabil. Mai ales după ceea ce s-a întîmplat în Irlanda, unde joaca de-a referendumul a dus ba la respingerea tratatului de la Lisabona, ba la adoptarea lui.

- De nu mai stiai ce zei vorbeau si ce spuneau dînsii.

Reactiile de azi, din  presa elvetiană, sînt aproape în exclusivitate « anti ». Presa cu pricina nu e de acord cu alegerea făcută de natiune.

- Distanta dintre presă si natiune e enormă.

Presa, care nu e de acord cu rezultatul democratic al referendumului, nu prea reprezintă, altfel spus, un mijloc de expresie cu adevărat democratică.

Presa nu reprezintă opinia natională, si cu atît mai putin opinia populară.

Aceasta din urmă, oricît ar fi de « înzorzonată » national, se lasă greu atrasă de « noutătile istorice ». După ce alegătorii s-au pronuntat în proportie de 57% contra construirii minaretelor musulmane în teritoriul lor crestin, ar trebui să înceteze orice discutie.

Dar, după cum se vede, ele nu încetează . Ba chiar se extind. In tara vecină, de pildă, în Franta – unde sînt scrise rîndurile de fată –, unde a fost lansată de curînd o dezbatere « natională » cu privire – chiar ! – la « identitatea natională »…

- Chiar !

Ce e identitatea natională, si ce vrea ea ?… Iată ce se cere dezbătut… (« Se » cere – de cine ?…) –  E greu de crezut că răspunsul la această întrebare va fi supus unui referendum. Et pour cause, cum spune francezul. Amintirea referendumului cîstigat de cei ce se opuneau tratatului de la Lisabona (ca si în  Irlanda), si a căror voce a fost « modulată » în expresia parlamentară ulterioară, care a adoptat tratatul citat, această amintire e încă vie…

- Referendumul e el asadar cu adevărat expresia maximă a democratiei ?

Greu de spus.

In orice caz, în România, Traian Băsescu, pe care nu atît presa, cît chiar parlamentul vroia să-l debarce, a fost repus în sa prin referendum…

- Hiper-democratic, deci : prin referendum !

Prin urmare, referendumul e, totusi, cu adevărat expresia maximă a democratiei. E, cum s-ar spune, democratia directă.

- Da, dar în acelasi timp, în Germania de azi, post-nazistă si reunificată, referendumul e interzis prin Constitutie. Ca si cum referendumul, cu toată democratia sa directă (poate prea directă ?), ar putea deveni primejdios. Si pentru natiune, si pentru popor. – Si pentru zei ! – Si !

Luni, 30 Noiembrie 2009

Instabilitate, într-adevăr…

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Oct 05 2009

Alexandru PapilianE greu de spus care din cele două stiri sosite la sfîrsitul săptămînii în redactii e mai importantă. Euro-votul pozitiv al irlandezilor sau cea privitoare la capacitatea Iranului de a fabrica bomba atomică ?

Votul irlandez, desi pozitiv, nu îndepărtează primejdiile care pîndesc intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Nu îndepărtează primejdiile care pîndesc reformele institutionale ce se cer puse în aplicare pentru ca Europa celor 27 să functioneze mai bine decît în prezent. Se vorbeste – insistent – de un euro-complot, în stare să dea totul peste cap. « Dacă reusiti să rezistati, mă veti găsi în curînd alături de Dvs. », îi scrie presedintelui ultra anti-european al Republicii Cehe, Vaclav Klaus, cel care îl va deveni, poate, în luna primul ministru al Marii Britanii, David Cameron… Cameron, vehement-anti-european, promite să organizeze un referendum în Marea Britanie, cu privire la ratificarea Tratatului de la Lisabona, referendum al cărui rezultat negativ nu lasă loc pentru nici o îndoială, nicăieri.

- Bătălii de ariergardă !

Posibil ! Dar nu mai putin bătălii.

In ceea ce priveste capacitatea Iranului de a fabrica într-adevăr bomba atomică, New York Times, publică un raport al AIEA, conform căruia « Iranul a dobîndit suficiente cunostinte pentru a putea elabora si fabrica o bombă atomică functională ». Trebuie spus totusi că New York Times e un ziar care publică deseori stiri alarmiste si neconfirmate, stiri care seamănă deseori mai mult cu un fel de baloane de încercare sau cu avertismetnte mascate…

- N-ar fi rău, dacă lucrurile ar sta astfel si acum.

In orice caz, sfîrsitul săptămînii trecute a « ouat » aceste două stiri care ne arată că momentul nu e caracterizat de stabilitate. Nici politică, nici strategică, nici geofizică (pentru a aminti marele cutremur si marele tsunami care i-a succedat în zona Indoneziei, unde mortii se numără cu miile…), nici zonală (pentru a aminti mini-criza politică, asemănătoare cu o furtună într-un pahar cu apă, care nu-i lasă în pace pe romîni…).

- Deci, instabilitate.

Intr-adevăr…

Luni, 5 Octombrie 2009

Mîne, Euroirlanda… Hm !

Efemeride Pariziene | Publicat de Alexandru Papilian
Oct 01 2009

Alexandru PapilianTitlul ar putea fi suficient. Mîine, Irlanda votează pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona.

- Sau contra acestei adoptări

- Sau.

Pînă acum « tigrul celtic » (o buturugă mică, o buturugută…) s-a opus adoptării Tratatului, punîndu-i în încurcătură pe toti cei care s-au pronuntat pentru adoptarea noilor reguli de functionare a comunitătii europene.

Problema « tigrului celtic »,acum, e faptul că actuala criză economică mondială a adus tara în pragul falimentului. PIB-ul insularilor a scăzut anul acesta cu 8%, iar somajul lor a atins 15% (de trei ori mai mult decît în iunie, anul trecut). Patronul firmei Raynair, Michel O’Leary, spune cu voce tare ceea ce multi dintre compatriotii săi mormăie de-o manieră mai putin distinctă : « această tară e falimentară, si Banca Centrală Europeană (care a injectat nu mai putin de 120 de miliarde în circuitul bancar – n.n.) e singurul lucru care ne împidedică să recădem în mizerie. » Se vorbeste deja de o scădere a lefurilor pentru functionari…

Indiciu îngrijorător, totusi : impopularitatea guvernului condus de Brian Cowen. Doar 11% de voci favorabile. Un guvern care sustine « da »-ul la viitorul referendum de mîine… Or, desi conform sondajelor, peste 70 de irlandezi par înclinati să aprobe modificările presupuse de Tratatul de la Lisabona, primejdia ca votul să se transforme într-o sanctiune anti-guvernamentală nu e de neglijat. Declan Ganley, figură de frunte a « non-istilor », nu se dă în lături să afirme : « Singurul loc de muncă pe care îl salvează Lisabona e cel al lui Brian Cowen ».

- Problema e că, orice am face, Iralnda e o parte integrantă a Europei. Că aprobă sau nu noul Tratat, ea va fi în continuare o Euroirlandă…

Asertiune căriea nu-i putem opune decît un :

- Hm !

Joi, 1 Octombrie 2009