Ieri seară, lovitură de teatru, aici, la Paris.
Pe scurt, Jean Sarkozy a renuntat să-si prezinte candidatura pentru presedentia Epad, organismlul însărcinat cu dezvoltarea cartierului de afaceri La Défense.
Azi dimineată, nu există ziar care să nu publice pe prima sa pagină fotografia lui Jean Sarkozy, fiul presedintelui Frantei, care, într-o prestatie televizată urmărită de milioane si de milioane de telespectatori, a renuntat să beneficieze ACUM (si foarte partial) la avantajul pe care i-l conferă numele ce-l poartă.
De două săptămîni, scandalul nu încetează « aă alimenteze cronica », cum spune francezul.
Mult prea tînăr, mult prea nescolit pentru a ocupa un post atît de important, cum spuneau cei ce criticau intentia tînărului Sarkozy, fiul presedintelui s-a retras din cursa pentru presedentia Consilului de administratie al organismului evocat.
Desigur, opozitia si o bună parte a persei, consideră că e vorba de o înfrîngere personală suferită de presedintele-tată al lacomului si energicului delfin.
Urmărind desfăsurarea conversatiei dintre prezentatorul telejurnalului si fiul presedintelui, acesta din urmă m-a impresionat.
- Si în bine, si în rău.
Utilizînd o limbă bogată si nuantată, capabil să devieze întrebările nu tocmai miloase ale jurnalistului spre amănunte aparent nesemnificative pe care le prezintă situatia, mînuind demagogia, poate chiar minciuna (mai ales cînd vorbea de o campanie de presă bine organizată îndreptată împotriva lui), pentru a le transforma în elemente semnificative si deschizătoare de perspective, tînărul Sarkozy a reusit să transforme această retragere în altceva decît într-o înfrîngere. Sau, cum spune francezul, dacă n-a fost chiar o victorie, a foste ceva care seamănă mult cu o victorie.
- Din punct de vedere personal.
Calm, ponderat, arătîndu-si coltii ca un lup tînăr si inocent plin de energie stăpînită, Jean Sarkozy a arătat că stie să-si înfrîneze lăcomia si să accepte că modestia nu-i strică unui tînăr ca el. El va candida « doar » pentru un fotoliu în consiliul de administratie al Epad. Ca si cum nu contează ce alt tînăr de aceeasi vîrstă ca el, cu aceleasi studii ca si el, ar putea să-si prezinte candidatura « în mod normal » pentru a ocupa un fotoliu în amintitul Consiliu de administratie.
Lovitura nu-i lipsită de măiestrie. Ocupînd ecranul pînă la saturatie, pînă la « crăpare », tînărul Sarkozy intensifică prezenta mediatică dominatoare a numelui, a familiei dincolo de orice sperantă. Integrarea sa în politică, într-o politică mediatică, a fost – ieri seară – o reusită deplină.
La ora actuală, nu cred să mai existe francez care să nu stie că tînărul Jean (care si-a făurit un prenume) există. Notorietatea sa internatională, de asemenea, a crescut în mod exponential.
Ppentru a face politică, azi, principala competentă reclamată de acest exercitiu e notorietatea pe care stie să si-o construiască omul politic.
- Poate.
In orice caz, în acest sens, ieri seară, aici, la Paris, s-a născut o stea.
Vineri, 23 Octombrie 2009
Căderea guvernului român n-a stîrnit nici un comentariu important, aici, în Franta. Stirea difuzată de AFP n-a fost luată în seamă (exceptie făcînd postul nostru de radio, RFI, care a transmis o corespondentă în acest sens de la Bucuresti, semnată de Luca Niculescu). Problemele interne franceze sînt mult mai « la ordinea zilei » decît problemele interne românesti.
Scandalul e mare. E international. Jean Sarkozy, fiul presedintelui Nicolas Sarkozy, e pe cale să intre « tare » în politică si în economie, la doar 23 de ani, din care doar 2 ani de studii superioare.