Imediat după cel de al doilea test nuclear nord-coreean, la începutul lunii iunie, serviciile secrete din Coreea de Sud i-au informat pe parlamentari că Kim Jong Il, care nu şi-a revenit cu totul după atacul cerebral suferit în vara lui 2008, şi-a desemnat succesorul.
- Şi Kim al III-lea, se făcu!
Ambasadele nord-coreene şi-au exprimat loialitatea faţă de Delfinul roşu. Ridicarea în grand, foarte codificată, a tânărului Kim al II-lea a început. Pentru moment, el pare să fi fost numit şef al serviciilor secrete. Tatăl său, anunţându-le vestea înalţilor funcţionari din Departamentul Securităţii statutului, le-a oferit fiecăruia, se pare, o maşină de lux, de 80.000 $.
Presa niponă afirma, la jumătatea lunii iunie, că Kim Jong Un ar fi efectuat o vizită discretă la Pekin şi că preşedintele chinez i-ar fi spus destul de răspicat că va trebui să renunţe la veleităţile nucleare actuale ale ţării sale.
Pentru Kim Jong Un, principalul handicap îl constituie vârsta sa fragedă. Coreea de Nord, deşi comunistă, are o tradiţie confucianistă foarte ierarhizată, care favorizează mult primul născut. Numai că, iată, se pare că cei doi fraţi mai mari n-ar avea umerii destul de puternici pentru a-şi asuma funcţia supremă. Unul dintre ei ar suferi, se pare, de un serios dezechilibru hormonal, fiind foarte efeminat. Celălalt, pare să nu dorească defel puterea, preferând să-şi petreacă timpul în cazinourile din Macao… Un pic întârziat mintal, poate, el a fost arestat în Japonia pe când încerca să intre la Disneyland cu un paşaport fals…
Cuvinte cu care voi încheia această tentativă de scurtă descriere a ceea ce nu se ştie prea bine ce e, şi care, pentru mine unul a devenit, cum spuneam, o obsesie capabilă să relativizeze «futilităţile occidentale» sau pur şi simplu «omeneşti».
- Sau nu?
