Aceasta pare a fi întrebarea la ordinea zilei în Europa zilei de azi.
George Papandreou, primul ministru grec, i-a făcut o vizită cancelarului Angela Merkel. A urmat o altă vizită, făcută la Paris, în care a fost primit de presedintele Nicolas Sarkozy. Mîine, liderul grec se va afla în SUA, unde se va întîlni cu Barak Obama.
Cererea Greciei pare simplă. Ea vrea să se bucure de acelasi tratament ca si celelalte state europene. Ca pildă, e dat împrumutul de 5 miliarde de €uro, pe care l-a făcut recent Grecia, împrumut pentrru care statul elen plăteste o dobîndă cu 750 de milioane de €uro mai mare decît Germania, pentru aceeasi sumă.
In Germania se fac auzite voci care cer înfiintarea unui fel de FMI de tip european, un FME, asadar, care să joace acelasi rol ca si fratele mai mare. Imprumuturile acordate de acest morganatic deocamdată organism financiar ar urma să fie însotite de conditii de constrîngere foarte serioase, statele beneficiare fiind nevoite să recurgă la tăieturi bugetare dureroase.
Intrebarea principală care se pune este dacă înfiintarea unui FME e sau nu posibilă. Iar primul răspuns la această întrebare se află în Germania, de unde, de altfel, vine si ideea. Germania ar putea fi favorabilă creerii unui FME. Numai că repercursiunile politice previzibile nu sînt de natură să-i încînte pe partenerii europeni ai Berlinului. Moneda unică europeană e sustinută mai ales de economia germană. Si e de imaginat că Germania ar dori să culeagă roadele înfiintării unui FME sustinut de propria sa economie… Fapt pe care partenrii din zona €uro îl scot din planul strict financiar si economic pentru a-l trce în cel politic.
- Si în cel moral, cum o face la Paris, presedintele Srakozy.
Ceea ce e, dacă nu o diversiune, un refuz mascat al nenăscutului încă proiect german.
FMI sau FME ? Intrebarea e prematură.
- Chiar dacă se vorbeste despre.
Chiar !
Luni, 8 martie, 2010
La sfîrsitul lunii ianuarie, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy afirma că somajul va descreste în următoarele săptămîni si luni.
Spuneam într-o efemeridă trecută că solutia pentru problema Greciei, a Portugaliei si a Spaniei pare să se găsească undeva în afara Europei.
Spiritele se agită aici, în Franta, în jurul ideii de democratie. Nu e prima oară. Si probabil nici ultima. Ceea ce e relativ nou, însă, e faptul că dezbaterea se duce în jurul democratiei televizate.
Titlul actualei Efemeride e un citat din Mitul lui Sisif, de Albert Camus.
Ieri, într-o emisiune de divertisment de mare audientă (frecventată cu mai mult sau mai putină elegantă de unii oameni politici francezi), Jean-Louis Borloo, ministrul francez al ecologiei a tinut să sublinieze în cîtvea rînduri că, la cererea presedintelui Nicolas Sarkozy, a vizitat aproape toate tările din Africa si o bună parte din cele asiatice, pentru a vedea la fata locului care sînt « problemele ecologice » cu care sînt confruntate aceste tări, si în ce măsură Franta poate contribui la rezolvarea acestor probleme.
Intr-un discurs de 45 de minute, tinut joi la Chapelle-en-Vercors (localitate intrată în legenda Rezistentei franceze), Nicolas Sarkozy a rostit cuvîntul « Franta » de 40 de ori.
11 Noiembrie e, în Franta, zi de sărbătoare. Se sărbătoreste armistitiul care a pus capăt primului măcel mondial.
Presa franceză, scrisă, audio-vizuală sau multimedia e invadată azi de articole, reportaje, mărturii si perspective legate de istorica zi de 9 noiembrie 1989, cînd est-berlinezii au putut trece frontiera orasului fără a avea nevoie de viză.
Stia oare marele Guttemberg, la ora la care punea în functie prima tiparnită din lume, cîtă bătaie de cap îi va da lumii această inventie ?