Aici, în Franta, majoritatea celor care nu se mai săturau să-l înalte pe Barack Obama în slăvi, si înainte si imediat după alegerea sa ca presedinte al Statelor Unite, se întrec azi să-l critice, pînă la injurie, uneori.
Sic transit gloria mundi !
- Sau, asa cum se spunea pe vremea mea de licean, : Asa la trăznit pe Gligor în munti !
Joi, 21 ianuarie, 2010
Ieri, într-o emisiune de divertisment de mare audientă (frecventată cu mai mult sau mai putină elegantă de unii oameni politici francezi), Jean-Louis Borloo, ministrul francez al ecologiei a tinut să sublinieze în cîtvea rînduri că, la cererea presedintelui Nicolas Sarkozy, a vizitat aproape toate tările din Africa si o bună parte din cele asiatice, pentru a vedea la fata locului care sînt « problemele ecologice » cu care sînt confruntate aceste tări, si în ce măsură Franta poate contribui la rezolvarea acestor probleme.
- Frumoase fraze !
Frumoase.
- Si traductibile.
In traducere, cele spuse de Borloo ar putea însemna că Franta e interesată de eventualitatea deschiderii de noi cîmpuri de actiune si de noi piete de desfacere.
Lucru confirmat indirect de întelegerea la care au ajuns francezii si brazilienii la sfîrsitul săptămînii trecute. După o oră de discutii avute de Nicolas Sarkozy si Luiz Inacio Lula da Silva, într-un document dat publicitătii la Paris (pe care presedintele brazilian n-a ezitat să-l califice drept « biblie climatică »), sînt schitate « marile linii minimale » ale acordului pe care cele două tări ar dori să-l vadă încheiat la Copenhaga. Document în care nu apare însă nici o cifră, avîndu-se în vedere că principalii poluatori din lumea de azi sînt Statele Untie si China, tări ce nu par tocmai doritoare să se supună unei întelegri internationale care să le vătămeze interesele…
La cîteva ore doar după publicarea documentului de la Paris, presedintele Obama, aflat în vizită în Asia, si liderii Forumului de cooperare Asia-Pacific, din care face parte si China, au calificat drept « irealistă » speranta ca viitoarea întîlnire internatională de la Copenhaga să se temrine cu adoptarea unei întelegeri legalmente constrîngătoare în materie de protejare a mediului.
Irealistă, pentru că sumele pe care le-ar absorbi operatiile de reducere a poluării sînt mai mari decît cele pe care le-ar aduce dezvoltarea unor activităti « ecolo-corecte », probabil.
- Probabil.
Luni, 16 Noiembrie 2009
Kim Jong-Un - la 16 ani
Istoria e astfel făcută în peninsula coreeană, că serviciile secrete cele mai puternice de pe planetă sunt nevoite să disece cuvintele unui bucătar (nu ale oricăruia, fireşte, dar…) pentru a încerca să descifreze personalitatea celui ce va avea probabil degetul pe butonul viitorului arsenal nuclear nord-coreean şi, prin efectul de domino, pe cel al planetei. De la anunţul posibilei investiri a lui Kim Jong Un, al treilea fiu al lui Kim Jong Il, ca moştenitor al «iubitului conducător», acest misterios tânăr de 26 de ani a deveni necunoscuta unei redutabile ecuaţii geopolitice care face să transpire nu puţini din membrii eminenţi ai administraţiei Obama. Micul prinţ roşu de la Fenian e o enigmă – şi iată CIA-ul obligat să ghicească viitorul în măruntaie de pasăre sau de peşte. Sau aproape. Aceasta întrucât în prezent, sursa cea mai bogată şi mai sigură de informaţii cu privire la probabilul număr unu nord-coreean e un bucătar şef, Kenji Fujimoto, care l-a servit pe Kim Jong Il mai mult de un deceniu, înainte de a se întoarce în Japonia sa natală, în 2001.
Dacă ar fi să-i dăm crezare bucătarului, lui Kim Jong Un îi plăcea, copil fiind, să zăbovească în bucătărie. De unde şi o anume complicitate între bucătarul şef şi cel de-al treilea fiu al «Şefului».
Fujimoto descrie un tânăr croit pentru putere. Un băiat «care ştia să flateze atunci când trebuia, să se înfurie când era necesar». Pe scurt, un şef !… Răspunzând întrebărilor televiziunii japoneze, bucătarul, dat sau redat publicului, se arată convins că moştenitorul actualului Conducător nu poate fi altul decât el, Kim Jong Un. Tributar tropismului său de bon vivant, bucătarul îi acordă trei mari calităţi Delfinului: «A fost răsfăţat fizic de natură, e un mare băutor şi nu acceptă niciodată înfrângerea».
Fie! (va urma)
Propozitia din titlu e deseori rostită de persoanele mai vîrstnice. Adică de persoanele care au avut prilejul să vadă cu ochii lor, să simtă pe pielea lor « schimbarea timpurilor ».
- Au avut timpul !
- Au.
Există însă si lucruri care nu se schimbă, oricît « s-ar schimba timpurile ». Printre ele, dorinta oamenilor aflati la putere de a-si vedea « dinastia » continuată. A fost cazul lui Ceausescu, care a încercat să-si împingă toti trei copiii în prima linie politică de la ora aceea, cu ideea vădită de a asigura continuitatea spetei. Cei doi mai mari, Valentin si Zoia, s-au dat de-o parte. Nu se simteau bine printre diversii Cioară, Pană si Burtică. Cel mic, însă, nu.
- Si Nicu Ceausescu se făcu !
Azi, impulsul părintesc a rămas acelasi, prin te miri ce părti ale omenirii, ca si în România. Nu stiu în ce măsură Traian Băsescu si-a împins fata să candideze la europene. E limpede însă i-a dat cel putin o mînă de ajutor.De ce ?
- De aia !
- Si Elena Băsescu se făcu !
« Lung prilej de vorbe si de ipoteze », cum spunea poetul.
Din acest punct de vedere, deci, « timpurile » nu s-au prea schimbat. Totusi, ele au evoulat un pic. Să schimbăm putin unghiul de vedere si să spunem că dacă lui Ceausescu îi era aproape cu neputintă să se exprime coerent, în cazul lui Băsescu lucrurile stau ceva mai bine. Ceva, dar nu prea mult.
- Te si întrebi cum gîndeste un om care are dificultăti de exrpesie. Cum si mai ales ce !…
Privit din această perspectivă, adevăratul semnal al « schimbării timpurilor » ar putea să se facă remarcat în cadrul apropiatelor prezidentiale, în care concurentii să fie Mircea Geoană si Crin Antonescu. Omeni parcă stăpîni pe propria elocutie si a căror limbă, chiar si cînd e de lemn, proiectează spre ascultător fraze « potabile » gramatical si nepoticnite prea mult de te miri ce neologisme a la Coana Chirita.
…Problema e că alegătorii însisi nu stau tocmai bine cu elocutia si că Traian Băsescu ar putea fi în contintuare reprezentativ pentru românul, mediu sau nu, de azi…
Cînd spuneam însă în titlu că « s-au schimbat timpurile », nu mă refeream la situatia din România, ci la un eveniment care a avut loc la sfîrsitul săptămînii trecute la New York.
Nelson Mandela a împlinit 91 de ani. Cu această ocazie, la New York a fost organizat un concert omagial si caritativ (adunare de fonduri pentru lupta împotriva SIDA) la care au participat o sumedenie de nume celebre. Sărbătoritul, bătrîn si suferind, care a văzut într-adevăr « cum se schimbă timpurile », a trimis un mesaj video asistentei… Idem si pentru presedintele Obama… Iar pe celebra scenă art déco a numai putin celebrului Radio City Hall, în plin centru al Manhattanului s-au perindat artisti de talia unor Steve Wonder, Aretha Franklin, Gloria Gaynor, Queen Latifah, Josh Groben, Sipho Mabuse si… Carla Bruni Sarkozy care, în ceea ce o priveste, a cîntat « Quelqu’un m’a dit », creatie proprie, si « Blowin’ in the wind » din repertoriul lui Bob Dylan…
Desigur, prezenta primei doamne franceze pe o astfel de scenă, contituie si ea « un lung prilej de vorbe si de ipoteze ». Cine a mai văzut una ca asta ? Niciuna din sotiile presedintilor francezi de după război (si nici de dinainte) n-ar fi făcut una ca asta nici măcar în vis. E adevărat că nici una din aceste prime doamne n-a fost nici manechin de modă, nici cîntăreată…, si că rolul jucat de ele în viata Frantei a fost unul discret, cîteodată chiar sters, fără ca faptul să le fi scăzut cu ceva din demmnitatea personală, sau din cea istorică…
Nu ! E clar ! Pentru mine unul, « timpurile s-au schimbat » în mod neîndoielnic… Si dacă remarca e adevărată, dacă « timpurile s-au schimbat » cu adevărat, nu-mi mai rămîne decît să sper că s-au schimbat în bine, si să-mi ascund posibila ciudă pricinuită de faptul că, iată, am intrat si eu în rîndul persoanelor mai vîrstnice, a persoanelor care au avut priulejul să vadă cu ochii lor, si simtă pe pielea lor « schimbarea timpurilor »…
- Au avut timpul !
- Au.
Luni, 20 Iulie 2009
RFI Romania