Aici, în Franta, ceea ce ar fi trebuit să fie o dezbatere, începe să fie o confruntare. Cu toată violenta pe care o poate presupune cuvîntul. E vorba de dezbaterea (confruntarea) legată de conceptul de « identitate natională ». Culmea – relativă ! – a clivajului a fost atinsă de eticheta de « Laval » (nume de tristă amintire din timpul ocupatiei germane) care i-a fost pusă lui Eric Besson, fost lider socialist, trecut « cu arme si bagaje » în rîndurile partidulmui advers, UMP, si devenit un minsitru hiper-sarkozist în actualul guvern…
Dezbaterea, confruntarea despre care e vorba, are ca vecină o altă dezbatere (confruntare) posibilă, si anume cea legată de imigratie si de politica de imigratie.
Or, granita pare usor de trecut. Foarte usor chiar.
De unde si sămînta de scandal (de confruntare) care dă ca « plante » si « flori » tot felul de comentarii formulate în termeni duri si foarte duri. Atît de duri si de foarte duri, încît presedintele Sarkozy, în general gata de hartă, care trebuia să ia parte la un colocviu pe această temă, i-a cerut primului ministru, François Fillon, să-l înlocuiască…
Intrebarea care se pune, si care primeste ca răspuns o tăcere mai mlult decît stînjenită e următoarea :
- Dacă Germania ar declansa o astfel de debatere, pe tema identitătii sale nationale, care ar fi reactiile sîrnite în lume de această intitiativă ?
Pe de altă arte, în România, în cadrul ultimei dezbateri de dinaintea celui de al doilea tur de scrutin pentru prezidentialele din 6 decembrie, moderatorul dezbaterii, un ziarist pe care numai gingăsia interventiilor nu-l poate caracteriza, le-a cerut celor doi candidati, Traian Băasescu si Mircea Geoană, să jure pe Biblie că…
- C-o fi, c-o păti !
Scena ar fi fost ridicolă si ar fi putut stîrni rîsul, dacă n-ar fi fost sumbră si sinistră. Adică, de ce să jure, ce-i doi candidati ? Si de ce pe Bilblie ? Ce puteri juridice si clericale avea jurnalistul respectiv pentru a le impune celor doi candidati o astfel de « operatie » ? Si, ce fel de Biblii erau acelea, ortodoxe, catolice, protestante, ecumenice ? Si de ce s-au supus cei doi cererii formulate pe un ton nu numai imperativ, ci chair poruncitor de întunecatul ziarist, împuternicit clerical si justitiar cu distributia Bibliilor pentru cnadidatii la presedentia Republicii ?
Probabil că toate aceste întrebări îsi pot găsi răspunsul, dacă insistăm putin. Intrebarea, însă, care se pune si care nu riscă, cred, să primească un răspuns în România de azi, e următoarea :
- Dacă Geoană ar fi fost evreu sau/si Băsescu musulman – ori vice versa –, Bibliile distribuite cu o întunecată gratie de ziaristul fără surîs, ce ar fi simbolizat ele ?
Vineri, 4 Decembrie 2009
Franta e cunoscută si recunoscută pentru bogătia sa în de-ale gurii. La ora actuală, marile bucătării, care îsi dispută întîietatea pe plan mondial, sînt cea chineză, cea indiană, cea mediteraneană (italiană, spaniolă, libaneză…) si cea franceză.
Propozitia din titlu e deseori rostită de persoanele mai vîrstnice. Adică de persoanele care au avut prilejul să vadă cu ochii lor, să simtă pe pielea lor « schimbarea timpurilor ».
