Azi intră în vigoare tratatul de la Lisabona. Teoretic, Europa are acum un presedinte stabil si un ministru de externe vizibil.
- Să fie într-un ceas bun !
Azi e Ziua Natională a României.
- La multi ani !
Marti, 1 Decembrie 2009
Posts Tagged ‘Tratatul de la Lisabona’
Euroscepticul de serviciu, presedintele ceh Vaclav Klaus, a semnat, la Praga, ratificarea Tratatului de la Lisabona. Europenii răsuflă usurati. Reforma institutiilor europene poate începe. Alegerea, pentru doi ani si jumătate, a unui presedinte pentru Consiliul european, devine posibilă. Europa « începe să aibe un presedinte », cum s-ar zice.
Pe de altă parte, Comisia europeană, anuntă că UE va cunoaste o crestere economică de 0,7, anul viitor. Nu e mult. Dar nu e deloc putin. Recesiunea nu mai e la modă, si criza pare să fi fost depăsită. Mai rămîne ca sectorul bancar să fie curătat si de fondurile toxice si de proastele obiceiuri care au dus la creerea fondurilor respective.
In fata europenilor se deschid orizonturi noi. Orizonturi, cum să spun, scurte.
- Scurte.
Miercuri, 4 Noiembrie 2009
Urmărind prestatia televizată de ieri a presedintelui român, Traian Băsescu, intrat în cursa pentru alegerile prezidentiale, am fost izbit de două constante ale discursului său. Prima, evocarea obstinată a numelor unor oameni politici sau/si de afaceri români care, în opinia presedintelui, ar tîrî, dacă ar putea, România pe drumul pierzaniei. Si, în al doilea rînd, evocarea aproape la fel de obstinată a FMI si a UE.
Intîmplarea face că azi, în Franta, problematica UE e împinsă în avanscena actualitătii. Si anume, printr-o sumedenie de comentarii legate de viitoarea presedentie (reală) a Europei ; prin bătălia care se duce pentru ocuparea postului de presedinte al Consilului European, în formula nouă, a tratatului de la Lisabona (care, după toate probabilitătile, va fi adotpat în cele din urmă si de Vaclav Klaus al Cehiei, putînd astfel să intre în vigoare)…
Principalii candidati la acest post sînt britanicul Toni Blair si luxemburghezul Jean Claud Junker.
- Amîndoi, buni cunoscători ai masinăriei europene.
- Dar asemănarea lor se opreste aici.
Primul vine dintr-o tară care nu e nici în zona euro, nici în spatiul Shengen. Cel de al doilea, iertată-mi fie expresia, are drept principală calitate cea de a fi cel mai mic numitor comun al Europei de azi.
- O Europă aflată în derivă.
O Europă despre care e greu de spus ce fel de animal mai e ea azi. Pactul de solidaritate, care prevedea pentru fiecare tară un deficit bugetar maxim de 3% din PIB, e făcut tăndări. Politica comună agrară asteaptă (si tot asteaptă, din criză în criză !) o rezolvare practic tot atît de necesară pe cît de imposibilă azi, după intrarea Poloniei în UE si dumă posibila redirectionare a României către creerea unei agriculturi si a unei industrii alimentare monderne. Moneda unică, euro, asteaptă si ea (si va mai avea de asteptat) ca economiile tărilor UE din afara spatiului euro să devină coompatibile cu sus-zisul euro…
- Ca să nu mai vorbim de presiunile făcute de Turcia (sprijinită de SUA) pentru intrarea în UE !…
Intr-o UE care nu prea vrea să se lase… turcită !
- Nu prea !
Joi, 29 Octombrie 2009
Sudetii revin în actualitate. Cu Vaclav Klaus, presedintele hotărît anti-euroepan al Cehiei de azi. O hibă constitutională cehă îi permite presedintelui să ratifice adoptarea tratatului de la Lisabona la… calendele grecesti. Ceea ce Klaus si face, cu o virtuozitate care îi enervează pe toti ceilalti parteneri europeani (mai putin pe britanici, probabil…). El vrea ca europenii să garanteze în mod expres si neconditionat imposibilitatea Germaniei de a revendica retrocedarea teritoriilor confiscate de la nemti, după căderea celui de al III-lea Reich.
Ideea le închide practic gura tuturor pan-europenilor din Cehia.
Fapt care subliniază din nou – dacă mai era nevoie – că problema natională, pe teritoriul vechiului continent, nu e rezolvată. Fapt care subliniază, de asemenea – dacă mai era nevoie –, că, la mai bine de sase decenii după terminarea celui de al doilea război, acest al doilea război nu e terminat cu totul. – Chiar dacă zidul din Berlin a fost ridicat si apoi, acum douăzeci de ani, dărîmat ! – Chiar dacă ! – Sau mai ales pentru că !
- Cum s-ar zice, zidul e de vină !
Joi, 15 Octombrie 2009
Titlul ar putea fi suficient. Mîine, Irlanda votează pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona.
- Sau contra acestei adoptări
- Sau.
Pînă acum « tigrul celtic » (o buturugă mică, o buturugută…) s-a opus adoptării Tratatului, punîndu-i în încurcătură pe toti cei care s-au pronuntat pentru adoptarea noilor reguli de functionare a comunitătii europene.
Problema « tigrului celtic »,acum, e faptul că actuala criză economică mondială a adus tara în pragul falimentului. PIB-ul insularilor a scăzut anul acesta cu 8%, iar somajul lor a atins 15% (de trei ori mai mult decît în iunie, anul trecut). Patronul firmei Raynair, Michel O’Leary, spune cu voce tare ceea ce multi dintre compatriotii săi mormăie de-o manieră mai putin distinctă : « această tară e falimentară, si Banca Centrală Europeană (care a injectat nu mai putin de 120 de miliarde în circuitul bancar – n.n.) e singurul lucru care ne împidedică să recădem în mizerie. » Se vorbeste deja de o scădere a lefurilor pentru functionari…
Indiciu îngrijorător, totusi : impopularitatea guvernului condus de Brian Cowen. Doar 11% de voci favorabile. Un guvern care sustine « da »-ul la viitorul referendum de mîine… Or, desi conform sondajelor, peste 70 de irlandezi par înclinati să aprobe modificările presupuse de Tratatul de la Lisabona, primejdia ca votul să se transforme într-o sanctiune anti-guvernamentală nu e de neglijat. Declan Ganley, figură de frunte a « non-istilor », nu se dă în lături să afirme : « Singurul loc de muncă pe care îl salvează Lisabona e cel al lui Brian Cowen ».
- Problema e că, orice am face, Iralnda e o parte integrantă a Europei. Că aprobă sau nu noul Tratat, ea va fi în continuare o Euroirlandă…
Asertiune căriea nu-i putem opune decît un :
- Hm !
Joi, 1 Octombrie 2009
