Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


SUA pare că pierde "războiul contra cărbunelui". Ce se întâmplă cu angajamentele de mediu după instalarea lui Trump la Casa Albă?

Alan Krupnick este directorul Centrului De Economie a Energiei și Climatului din cadrul institutului washingtonian de expertiză RESURSE PENTRU VIITOR.  El a fost membru al Consiliului Economic Consultativ în administrația Clinton și co-președinte al unui grup de experți care a ghidat eforturile Agenției Federale de Protecția Mediului de elaborare a noilor standarde privind emisiile de particule nocive și protecția stratului atmosferic de ozon.  Alan Krupnick a fost de asemenea solicitat să-și ofere sfatul Băncii Mondiale, Organizației Mondiale a Sănătății și Uniunii Europene.

Krupnick s-a specializat, printre altele, în evaluarea comparativă din punct de vedere economic a opțiunilor ambientale și strategiilor de dezvoltare energetică, câteva exemple fiind fracturarea hidraulică în raport cu forajul tradițional, cărbunele relativ la gazul natural, regenerabil contra fosil. E o zonă de expertiză crucială în special în acest moment, când președintele-ales Trump e pe cale să ajungă la Casa Albă purtând, din perioada campaniei electorale, bagajul unor angajamente ambientale și energetice care stârnesc speculații și anxietate.

Alan Krupnick: Se pare că vom asista la sfârșitul "războiului contra cărbunelui" - ce înseamnă asta nu știm exact - la anularea unor inițiative și reglementări ale Executivului Obama și, probabil, la intensificarea prospectării și exploatării petrolifere și gazeifere pe terenuri federale și în zone litorale.

Reporter: Cea mai importantă schimbare anunțată este reînvierea exploatării cărbunelui în state precum Virginia de Vest.  E fezabil? E o politică bine cumpănită, sau o simplă promisiune electorală?

Alan Krupnick: Posturile din industria carboniferă nu pot fi aduse înapoi. În domeniul minier, și în special în zona cea mai afectată de șomajul în ramură, munții Apalași, s-a produs un declin istoric al producției și un transfer al acesteia în Vest, unde costurile de exploatare și conținutul de sulf sunt mai reduse. Termocentralele pe cărbune tind să fie foarte vechi și reglementate în moduri care n-au de-a face cu climatul dar care au redus competitivitatea cărbunelui, în special în raport cu gazul natural, care, mai ieftin fiind, îi face concurență serioasă.  Planurile lui Trump de a le stimula pe amândouă se bat deci cap în cap. Consider așadar că declinul cărbunelui este ireversibil.

Reporter: Care ar fi efectul ambiental al accentului mai mare pe cărbune, și cum ar fi afectate obligațiile Statelor Unite în lumina Acordului de la Paris privind schimbările climatice?

Alan Krupnick: Cărbunele este o industrie murdară. Nu-i întâmplător că încercăm să scăpăm de ea. Din păcate, forța de muncă din zonele carbo-miniere este strâns legată de pământ și de cultura locală, ceea ce îngreunează tranziția către o alternativă. Noua Administrație se gândește cu toată seriozitatea să abandoneze Acordurile de la Paris. N-o poate face formal, dar nu există mecanisme care s-o oblige să-și respecte angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de sera. Dacă planurile devin realitate, se va produce un reviriment al cărbunelui, și o dată cu el al emisiilor carbonice. Nu cred însă că Trump va reuși să reînvie exploatarea cărbunelui, prin urmare nici emisiile poluante nu se vor mări.  Nu din cauza politicii Administrației, ci din cauza cererii de electricitate, care stagnează grație eficientizării, și ofertei regenerabile - eoliană și solară - în continuă ieftinire.  Emisiile de bioxid de carbon își vor continua deci tendința istorică descendentă, desigur nu în ritmul care s-ar fi înregistrat dacă la pupitrul de comandă era Hillary Clinton.

Reporter: Președintele-ales a vorbit în termeni vagi despre lărgirea portofoliului energetic național prin includerea surselor regenerabile. Cum se compară acestea, economic vorbind, cu cărbunele? Mă refer în primul rând la preț.

Alan Krupnick: Cărbunele este mai ieftin decât regenerabilele, dar concurează din ce în ce mai greu cu gazul natural. În plus, 29 de state au așa-numite "portofolii energetice verzi", adică standarde care dictează ca un procent al producției electrice să provină din surse regenerabile. În esență, furnizorii de energie au obiective de atins în ce privește proporția de energie eoliană și solară pe care trebuie s-o pună pe piață. Aceste programe rămân în vigoare cu Trump sau fără, pentru că e vorba de reglementări statale.

Reporter: În sfârșit, domnule Krupnick, dar nu în ultimul rând, motivul principal de îngrijorare, în Europa și-n întreaga lume, în rândul țărilor semnatare, este preconizată, insistent anunțată, intenție a noului Executiv de a se retrage, sau în orice caz de a nu implementa prevederile Tratatului de la Paris.  Ați făcut aluzie mai devreme la el, și v-aș ruga să reveniți. Are sens din punct de vedere economic aceasta eventuală revocare ? Ce ar trebui să știe europenii, care ar fi mesajul dvs. pentru o Europă alarmată?

Alan Krupnick: Intenția Administrației de a repudia Acordurile de la Paris, de a nu-și respecta obligațiile asumate, cred că sunt destul de clare. Mesajul meu pentru Europa este că SUA, indiferent ce se face la nivel federal, va continua să acționeze pentru reducerea emisiilor poluante. Companiile însele, cele din petrol și gaze și dintr-o varietate de alte domenii, au programe voluntare de reducere a noxelor ambientale - impulsionate de acționariat,  și de un public favorabil într-o proporție de 75% măsurilor de control al emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste eforturi  vor ține pasul; s-ar putea chiar să se intensifice,  tocmai din cauză că guvernul federal nu pune umărul. În al doilea rând, nu-i tocmai simplu să desfaci reglementări instituite de un Executiv anterior. Legea administrativă trebuie respectată, și asta cere timp, ani buni. În al treilea rând statele înseși, în frunte cu cele "verzi" - care au votat-o precumpănitor pe Clinton la prezidențiale - au mecanisme de reducere a poluării. Avem de pildă RGGI, Inițiativa Ambientală Regională a statelor nord-estice, care include certificate CO2 tranzacționabile pe model european, avem California, unde este în vigoare un sistem similar. Este posibil ca și alte state să se ralieze acestui gen de abordare. Apoi, un număr de state implementează Planul de Energie Curată, pentru că-l consideră just și avantajos economic pe termen lung, deși aplicarea lui este sistată printr-o decizie a Curții Supreme.  În sfârșit, nu trebuie uitat dinamismul intrinsec al economiei americane, care inovează și creează mașini, camioane, aparate menajere, locuințe mai puțin poluante și mai eficiente. Aceste evoluții vor continua în același ritm. Cu doamna Clinton la putere lucrurile ar fi mers altfel - am fi putut avea, de pildă, o taxă pe carbon - dar sunt destul de convins că progresul în reducerea emisiilor de bioxid de carbon va  rămâne o realitate.

1730