Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Matei Costa-Foru: inginer în România, constructor de metrou la Copenhaga şi jucător de tenis la Cannes

costaforu_orizontal.jpg

Matei Costa-Foru e stabilit la Cannes de 17 ani
Matei Costa-Foru e stabilit la Cannes de 17 ani

Matei Costa-Foru a sosit în Franţa cu 3 luni înaintea căderii comunismului, mai exact în septembrie 1989. Inginer constructor, specializat în tuneluri, în vârstă de 70 de ani, el s-a pensionat acum un deceniu. După ce a stat ani de zile la Paris şi apoi la Copenhaga – cu munca – Matei Costa-Foru trăieşte de 17 ani la Cannes unde profită din plin de pasiunea sa dintotdeauna, tenisul, un sport pe care-l mai practică şi acum intens.

Cu Matei Costa-Foru m-am întâlnit la Cannes cu ocazia deplasării mele acolo la ultimul festival de film. Eu după o săptămână plină de filme, el în ţinută sportivă gata să înceapă o nouă partidă de tenis, programată în ultima clipă de clubul pentru care joacă, ASLM.

Intâlnirea a avut deci loc pe marginea unor terenuri de tenis, sub un soare dogoritor la sfârşit de lună mai. Pentru început l-am întrebat pe Matei Costa-Foru de ce a venit şi a rămas în Franţa în septembrie 1989.

« Aveam un frate care rămăsese la un congres în Franţa. Am cerut să-l vizitez şi timp de 8 ani mi s-a refuzat să ies din ţară. După ce mi s-a refuzat şi o excursie în Rusia, am decis să cer plecarea definitivă în Franţa. Am mai aşteptat 8 ani ca să pot pleca în fine definitiv din România după 16 ani de aşteptare. »

« Când am ajuns aici, am avut noroc, era un moment în care mai existau locuri de muncă. Nevasta mea, desenatoare în arhitectură, a găsit imediat de lucru. La mine a durat mai mult, trei-patru luni. Când am început să lucrez pe întâi ianuarie 1990, avusese loc revoluţia din România. Am fost primit excepţional, eram considerat un erou fără să fi participat însă deloc la acele evenimente. »

« Firma pentru care lucram avea sediul la Paris. Am început să fac diverse şantiere – sunt specializat în tuneluri – iar ultimul şantier pe care l-am făcut pentru respectiva firmă era în Danemarca, metroul din Copenhaga. Am trăit acolo doi ani de zile iar la întoarcere la Paris, firma nu mai avea de lucru aşa că ne-am separat. Am ales deci să lucrez pentru un nepot de-al meu, arhitect, care avea agenţia lui la Cannes aşa că m-am instalat aici acum 17 ani. Când am făcut însă vârsta de pensionare şi trimestrele pe care le cer francezii ca să te poţi pensiona, am ieşit la pensie. »

« Dacă aş spune că la Cannes e ca în toată Franţa, că preţurile sunt aproape aceleaşi, poate că nu le-aş face bine cannezilor pentru că ei preferă să rămână atâţia câţi sunt. »

« Sunt şi câţiva români aici cu care ne-am împrietenit dar eu personal nu sunt foarte atras de această comunitate. Eu sunt pentru viaţa de club. Sunt la un club de tenis, avem prieteni acolo, îmi place să beau o bere cu ei după meci, să discutăm despre fotbal, despre politică sau despre orice altceva. Nu sunt nici amator să călătoresc şi nici nu ţin să mă văd cu persoane pe care le-am cunoscut acum 30-40 de ani. După părerea mea, viaţa trebuie trăită astăzi, aici, nu în imaginar şi în amintiri. De viaţă trebuie să ne bucurăm zi de zi. »

« Familia din România s-a împuţinat ; mai am însă un frate şi vreo trei verişoare. Mai mergem pe acolo pentru cămai avem şi un cavou care ne obligă la asta dar altfel nu suntem foarte atraşi să mergem în România. Preferăm însă să primim şi dealtfel imediat după revoluţie pot să vă spun că am primit la Paris foarte multă lume la noi, peste 50 de oameni, prieteni care vroiau să călătorească. Aici la Cannes vin mai puţini, în plus prietenii au şi ei acum mai mulţi bani, călătoresc mai mult, vor să vadă şi altceva, Grecia, alte ţări. »

« Tenisul m-a atras dintotdeauna dar în România nu aveam condiţii ca să joc ; aveam şantiere, 10-12 ore de lucru pe zi, era deci imposibil. Când am sosit în Franţa, am urmărit să fiu tot timpul într-un club de tenis şi în funcţie de timpul liber, mă duceam să joc. De când am ieşit la pensie şi am deci mai mult timp la dispoziţie, joc la un club care nu e departe de casă, de vreo 2-3 ori pe săptămână. Se mai întâmplă însă să joc şi de 5 ori pe săptămână, ba chiar anul trecut am bătut un record, am jucat trei meciuri de competiţie în aceeaşi zi. »

Matei Costa-Foru: inginer în România, constructor de metrou la Copenhaga şi jucător de tenis la Cannes
2270