Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alina Coca: o româncă la NATO

image001-1.jpg

Alina Coca
Alina Coca, director adjunct operatiuni media la NATO
Image source: 
arhiva personala

Alina Coca lucrează la Bruxelles, la NATO, de aproape nouă ani unde este director adjunct pentru operațiuni media. Ea se încadrează în categoria expatriaților în Belgia mai puțin obișnuiți: îi place vremea rece și crede că Belgia este un loc primitor,  în care toata lumea este binevenită. Alina a trăit în străinătate doar în Belgia și spune că destinația ei finală va fi într-o zi tot România.

Sediul NATO din Bruxelles într-o zi ploioasă, în prefața reuniunii de vară a miniștrilor apărării. In spațiul public destinat presei, între altele, e ceva agitație fiindcă tocmai s-a terminat conferința Secretarului General NATO.

Alina Coca face parte din serviciul de presă, o găsesc la sfârșitul conferinței în echipa de comunicatori care l-a acompaniat pe Secretarul General. Ne retragem amândouă într-una din sălile de reuniune adiacente spațiului presă.

Aici, ea-mi destăinuie cum ajuns la Bruxelles: „Am ajuns pe filiera diplomatică, după câțiva ani în Ministerul de externe am aplicat pentru un post la NATO, postul pe care sunt acum”.

Trebuie adăugat că de fapt în 2009, Alina Coca a poposit la Bruxelles cu trei cutii : una cu haine si a două cu cărți. Primele luni au fost grele și intense; îi era dor de familie și de România. Cărțile, in speță beletristica românească au ajutat-o să treacă de acel hop. Marin Preda, Mircea Eliade si Camil Petrescu au ajutat-o sa se recalibreze, spune ea.

Acest nou loc unde trăiește a devenit « acasă » , dar ea s-a stabilit cu adevărat la Bruxelles atunci când a adus-o și pe fiica ei, acum adolescentă. Plecarea din România spune ea că a ajutat-o „să se descopere”.

Spre deosebire de mulți alți expatriați, ea crede că Belgia este un loc primitor și iată și explicația : „Am senzația că suntem într-un loc în care cumva toată lumea este binevenită. Atunci când mergi pe stradă , dacă parcurgi zece metri, poți auzi cel puțin cinci limbi străine.”

Cum a ajuns Alina să lucreze cu presa la NATO ? Povestea este mai lungă și a început în România. Ea este licențiată in psihosociologie‎, are un master in comunicare și relații publice. Alina face parte din primele generații de absolvenți de comunicare pregătiți in Romania.

Am descoperit domeniul comunicării in 2000 și am decis să merg pe acest drum”, spune ea. „Pe filiera comunicării am intrat și ‎in MAE și in NATO”.

Ceea ce m-a adus de fapt aici a fost o experiență din România, experiența Summitului NATO de la București unde am fost foarte implicată în organizare ca și coordonator pe parte de media”.

Alina explică : prin operațiuni media se înțelege a asigura, din culise, buna derulare a tot ceea ce se va reflecta apoi în mass media referitor la evenimentele NATO.

Ea își amintește că a fost prezentă la prima și la ultima apariție în Europa a Președintelui Obama – ambele petrecute la summit-uri NATO (la Strasbourg și la Bruxelles); anul acesta a asistat, din aceeași poziție, la prima apariție în Europa a Președintelui Trump.

La NATO, Alina se ocupă și de monitorizare media, un exercițiu extrem de important pentru Alianță : „Este practic sursa din care se informează inclusiv deciziile politice. Nu doar ceea ce se scrie despre NATO ne interesează, ne interesează ceea ce întâmplă în general și care este impactul, ca să putem să vedem care este impactul din punct de vedere al comunicării

Ea face aici și munca de ofițer de presă, o interfață între NATO si ziariști. Iată un mediu dinamic și foarte cosmopolit, unde se intersectează peste douăzeci de naționalități și unde românii sunt foarte bine văzuți.

Iar a munci la NATO este o adevărată plăcere, explică Alina: „Am asistat practic la o perioada unică, cred, în NATO, pentru că, de când am venit eu, din 2009, s-au petrecut foarte multe lucruri care au schimbat aproape tot. Au schimbat ritmul, au schimbat atmosfera, au schimbat perspectiva...”

Dacă Belgia este un loc primitor și dacă de nouă ani ea experimentează viața departe de casa, România rămâne totuși pentru ea o destinație finală.

Si dacă nu ar fi România, unde i-ar plăcea să se stabilească în cazul în care ar părăsi Belgia ? O opțiune ar putea fi Suedia sau La Provence, în Franța.

« Niciun loc nu poate egala sentimentul pe care-l am in satul părinților mei » mi-a mai spus Alina precizând că acest loc se află undeva între dealurile argeșene și ar mai fi un loc în Deltă, in satul de pescari Sfântul Gheorghe ‎unde își încarcă bateriile aproape in fiecare vară. 

O părăsesc pe Alina pe coridorul din fata biroului de presă de la NATO unde agitația dinaintea ministerialei este destul de intensă. Urmează pentru ea și pentru colegii ei o zi plină, dar care le poate aduce multe satisfacții profesionale și mai ales personale.

 

Corespondentul RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghisan, despre Alina Coca
2166