Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Ministrul Pop nu ia mereu decizii proaste". PLUS: Ce trebuie reținut din scandalul interzicerii materialelor auxiliare

oana.jpg

"Problemele legate de lipsa manualelor sau interzicerea auxiliarelor sunt un pic mai complexe decât mulțimea de părinți și profesori, furioasă, părtinitoare, este capabilă să înțeleagă", spune la RFI consultantul educațional Oana Moraru.
Image source: 
Facebook/Oana Moraru

"Ministrul Educației Liviu Pop nu ia mereu decizii proaste, dar sunt foarte prost comunicate". Aprecierea îi aparține consultantului educațional Oana Moraru. Ea remarcă faptul că ministrul Pop a reușit să ostilizeze și părinți, și profesori, și edituri, în doar câteva săptămâni de mandat. De altfel, din cauza scandalului privind manualele școlare și a interzicerii auxiliarelor asistăm astăzi la un protest inedit în Piața Victoriei.

Este vorba despre "Biblioteca pentru Pop". Organizatorii cer participanţilor să solicite demisia lui Liviu Pop din funcţia de ministru al Educaţiei și să aducă o carte. Acțiunea este  motivată de scandalul manualelor şcolare şi "gravele probleme de background profesional" ale ministrului Educației. Cărţile strânse vor fi donate "unor şcoli pe care subfinanţarea le-a adus în situaţia de a nu avea o bibliotecă".

Consultantul educațional Oana Moraru spune că este un protest simbolic și elegant, însă nu rezolvă problemele din sistem:

Oana Moraru: Este un protest simbolic. Este bine că lumea face, până la urmă, ceva care să arate îngrijorarea noastră față de copii. Este un protest elegant, metaforic. Însă problemele legate de lipsa manualelor sau interzicerea auxiliarelor sunt un pic mai complexe decât mulțimea de părinți și profesori, furioasă, părtinitoare, este capabilă să înțeleagă.

Reporter: Ce este, totuși, un material auxiliar?

Oana Moraru: Orice instrument care este este folosit în înțelegerea lecției dincolo de manualul oficial de pe bancă. Poate fi orice culegere, poate fi orice caiet de lucru, pot fi jetoane, planșe, softuri educaționale. Orice material didactic pe care profesorul îl folosește se numește auxiliar, adică ajutător în procesul de instruire. O foaie de lucru. Absolut toate îi sunt auxiliare, adică ajutătoare în procesul didactic. Ei au făcut diferența, că Gazeta nu ar fi auxiliar, că nu știu ce culegere nu ar fi fiindcă are tradiție. Toate sunt denumite generic auxiliare. Ministerul a folosit această sintagmă și în procedurile de autorizare, de acreditare școlară. Acum se face că diferențiază cumva noțiunile, dar ele sunt același lucru, metodicile profesorului, materialele folosite ca să îi îndrume și pe copii și pe profesori sau să îi ajute în procesul de însușire a educației. Referitor la ce au interzis ei propriu zis, nu aș fi foarte radicală și hotărâtă că ministrul nu face un lucru bun deși nu am nicio simpatie pentru modul în care guverneează ei educația acum. Trebuie să înțelegem și să acceptăm că în ultima vreme explozia de auxiliare curriculare a înghițit sistemul. Ele au fost construite de oameni care nu sunt neapărat profesioniști. Majoritatea culegerilor sau caietelor de lucru au fost făcute pentru câștig financiar și nu au fost bine întocmite după programa școlară, fie au amestecat exerciții cu gard de dificultate foarte ridicat față de programă ca să sperie părinții și să încurajeze sistemul de meditații. Dacă copilul de clasa a II-a primește ecuații cu o necunoscută sau probleme alambicate, tu, ca părinte, văzând copilul nu știe să lucreze, îl duci la meditații. Acest lucru a convenit și profesorilor și ministerului. În ultimii cinci, șase ani s-au dat către copii, nediscriminatoriu aceste materiale făcute alandala, prost, fără să respecte programa, fără să fixeze noțiunile de bază de care are nevoie orice copil. Învățătorii le-au cumpărat, părinții le-au cumpărat. Dă bine, pari un învățător bun dacă lucrezi cu copiii fișe și caiete multe, dacă ai ghiozdanul greu și plin. Aceste auxiliare, caietele pentru copii sunt o colecție de fișe de lucru aplicative pe materia din manual. La noi, au depășit cu mult manualul și de aici au luat-o lucrurile razna, în sensul că nu se mai lucrează după programă și nimeni nu mai știe cum să evalueze cu adevărat un copil. De aceea numai 6% din clasă sunt copii de nota 10, restul par lăsați în urmă.

Reporter: Manualele autorizate, care există pe piață, asigură cunoștințele necesare pentru admiterea la liceu? Sunt suficiente sau e nevoie de auxiliare?

Oana Moraru: Niciun profesor din lumea asta nu poate preda numai după manual, mai ales în era comunicării. Nu este suficient. Manualele nu sunt întocmite cu toate informațiile de care are nevoie un copil ca să treacă un examen. Acesta era partea a doua a ceea ce vroiam să spun. Pe de o parte avem o explozie de auxiliare care, la un moment dat, nu au mai servit nimănui. Pe de altă parte, nu putem să aruncăm copilul cu tot cu apa din copae și să le radem pe toate. Suntem în era informației și un profesor la clasă, ca să își predea lecția bine, are nevoie și de un caiet auxiliar și de un soft educațional și de un documentar și de planșe, jetoane sau invitat. Toate sunt forme auxiliare de pregătire a copilului. Nu numai acel caiet de lucru reprezintă procesul instructiv educativ. Nu are sens să facem atâta tam-tam că educația românească se pierde că nu există aceste caiete de lucru și fișe. Ar trebui să facem un pic tam tam pe cât de bine ar trebui să fie pregătiți profesorii și sprijiniți să își facă lecțiile dicolo de auxiliarul curricular, care este de obicei comod. Este un caiet de lucru pe care îl scoți pe bancă, lucrezi fișe cu copiii și se termină ora.

Reporter: Pe de altă parte, moțiune simplă pe educație care a fost dezbătută ieri, a fost respinsă de Senat. Pare că politicienii nu sunt nemulțumiți de activitatea ministrului educației Liviu Pop.

Oana Moraru: Dacă ne uităm un pic la pregătirea academică a policienilor care ne conduc nu avem ce să discutăm. Nu ar trebui să fie neapărat de înalt nivel, dar măcar de nivel mediu, ca să înțeleagă despre ce înseamnă educația într-o țară. Nu am încredere că acești oameni pot duce educația într-o direcție măcar bună, reconstructivă pentru România. Nu am încredere deloc în actuala guvernare, în oamenii adunați acolo și în modul lor de a se exprima, în analfabetismul funcțional de care dau dovadă când vorbesc sau dezbat despre educație. Este tare trist.

Reporter: “Greșelile se pot corecta, dar erorile nu”, ne-a spus ieri ministrul educației.

Oana Moraru: Se joacă un pic cu cuvinte, încearcă să fie nuanțat. Probabil că este sub presiune. Pe ministrul Pop îl cunoaște lumea cu mult înainte, știam ce poate, cât vorbește, cât gândește. Cred că omul acesta are prea multe așteptări pentru nivelul lui de formare. Are atitudinea unui maistru de pe o platformă siderurgică de pe vremuri, încearcă să acopere niște lucruri. Nu ia neapărat mereu decizii proaste, dar sunt foarte prost comunicate. Nu cred are deloc anvergura unui lider sau a unui om care duce educația în vreo direcție. Dimpotrivă, a reușit să ostilizeze toate categoriile sociale: și părinți și profesori și edituri.

 

 

Ascultă AICI interviul cu Oana Moraru. Este managerul Școlii Helikon și are o experiență de 20 de ani în învățământul privat.
1338