Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Criza catalană: Europa, posibil mediator între Madrid şi Barcelona

Criza catalană ia proporţii şi nelinişteşte întreaga Europă după referendumul de ieri din Catalonia pe marginea independenţei, considerat ilegal de autorităţile de la Madrid. Potrivit guvernului catalan în jur de două milioane două sute şaizeci de mii de catalani au votat, şi 90 la sută dintre ei s-au pronunţat în favoarea independenţei. Preşedintele executivului catalan cere însă o mediere internaţională pentru rezolvarea crizei.

În contextul acestei crize există, pe lîngă aspectul politic, şi o bătălie a imaginilor la nivel emoţional. Ori, din acest punct de vedere, autorităţile de la Madrid au pierdut o primă manşă datorită modului în care s-au comportant forţele de ordine. In astfel de situaţii aparatele de filmat şi de fotografiat nu se focalizează niciodată pe acei poliţişti care dau dovadă de sînge rece şi de reţinere. Este însă suficient ca numai cîţiva să recurgă la exces de violenţă pentru ca imaginile respective să facă ocolul lumii. Nu este exclus ca în Catalonia, unde în prezent nu glasul raţiunii ci glasul emoţiei este audibil, multe persoane care nu doreau, pînă ieri, independenţa, să fi devenit între timp separatişti viscerali.

Carles Puigdemont, preşedintele executivului catalan, ameninţă să declare în mod unilateral independenţa şi cere Uniunii Europene să supervizeze eventuala mediere internaţională în această criză. De partea ei Uniunea Europeană le cere părţilor în cauză să treacă de la confruntare la dialog şi reaminteşte că „violenţa nu a fost niciodată un instrument politic”.

Mai multe scenarii sunt posibile în viitorul imediat. Să le luăm pe rînd. Cel mai grav ar fi cel evocat de omul politic franco-german Daniel Cohn-Bendit într-o emisiune pe postul de radio France Inter, acum cîteva zile. „Europa nu are nevoie de un nou război civil în Spania”, a spus el, sugerînd implicit că o astfel de dramă s-ar putea produce. Este scenariul cel mai negru care poate fi imaginat dacă, după modelul a ceea ce s-a întîmplat în fosta Yugoslavie cu 20 de ani în urmă, Spania intră în tunelul violenţei.

Un al doilea scenariu este cel al izolării totale a Cataloniei. Dacă independenţa va fi declarată unilateral, Catalonia se auto-exclude de fapt din Uniunea Europeană. Iar Spania nu va fi în nici un caz de acord cu reprimirea Cataloniei sub formă de Republică independentă în Uniune. Intr-o astfel de situaţie Catalonia va trebui chiar să-şi bată monedă proprie, iar ieşirea ei din zona euro ar fi o veritabilă catastrofă economică.

Poate că este semnificativ faptul că acţiunile mai multor bănci spaniole au scăzut vertiginos după referendumul de ieri. O Catalonie care nu este recunoscută de nici un stat european (poate cu excepţia statului Kosovo), nu va putea fi viabilă. Nici măcar ruşii nu au interesul de a recunoaşte Catalonia independentă, pentru că ar da un exemplu prost în contextul propriei federaţii. Sigur, poate că ţări precum Coreea de Nord sau Venezuela, din dorinţa de a se afirma mediatic, ar putea recunoaşte Catalonia. Dar este greu de crezut, de exemplu, că ţările occidentale (care nu recunosc de exemplu independenţa kurzilor) ar accepta lovitura de forţă separatistă a naţionaliştilor catalani.

Ajungem acum şi la ultimul scenariu, cel care ar fi de dorit: discuţiile cu Madridul, crearea unui statut de largă autonomie pentru Catalonia în cadrul statului spaniol şi temperarea ardorilor naţionaliste.

Europa ar trebui să dea un semn clar în acest sens şi să avertizeze în acelaşi timp că nu se va lăsa fragmentată şi slăbită de toţi naţionaliştii, agitatorii separatişti şi mafioţii deghizaţi în apărători ai drepturilor popoarelor. Europa este o construcţie democratică fără precedent în istoria umanităţii. În interiorul ei afirmarea tuturor sensibilităţilor, identitatilor şi a culturilor este posibilă, fără să fie necesară distrugerea edificiului general şi nici a statelor care îi formează temeliile.

 

 

 

 

356