Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Masacrul de la Las Vegas şi relaţia malefică a Americii cu armele de foc

a00e590_28811-1sdy06b.fcd6lxr_0.jpg

Scene de oroare las Las Vegas
Scene de oroare las Las Vegas
Image source: 
credit foto: rfi.fr

Individul care a tras în mulţime la Las Vegas ucigînd 59 de persoane “est un bolnav mental, un nebun”. Este o declaraţie a preşedintelui american Donald Trump în contextul unei drame care traumatizează din nou America. Din păcate astfel de drame se succed destul de des în Statele Unite unde rămîne tabu un alt subiect, cel legat de o eventuală restricţie a vînzării armelor de foc. “Vom discuta despre legistaţia în materie de arme la timpul potrivit” a mai spus liderul de la Casa Albă. Majoritatea comentatorilor cred însă că americanii nu  aşteaptă nici o schimbare la acest capitol.

Personajul care se află în prezent în centrul acestui halucinant masacru rămîne pentru moment un mister. In camera sa de hotel au fost găsite 23 de arme de calibru diferit, pe care reuşise să le transporte acolo în zece valize. In vehicolul său au fost găsite substanţe care pot servi la fabricarea de bombe artizanale. In locuinţa sa situată la 120 de kilometri de Las Vegas poliţia a mai descoperit un arsenal format din 19 arme, mii de gloanţe precum şi o cantitate de exploziv.

"Un lup solitar", aşa l-au definit pe Stephen Paddock unul dintre anchetatori. Individul rămîne o enigmă, dar informaţiile care se adună legate de viaţa sa par extrase dintr-un film de tip "horror". Se ştie de exemplu că tatăl său a fost un veritabil gangter, spărgător de bănci, căutat de FBI în anii 60. Unul dintre fraţii lui Stephen Paddock spune că acesta nu a avut niciodată vreun comportament aberant. "Nu ne-am imaginat niciodată că el ar putea comite un masacru", sunt cuvintele acestui frate reluate de Agenţia France Presse.

Pentru moment deci mobilul crimei rămîne enigmatic, iar pretenţia Organizaţiei statul islamic că Stephen Paddock s-ar fi convertit recent la islam nu este luată în serios. Aflaţi in defensivă, pe cale de a pierde ultimile bastioane din Irak şi din Siria, jihadiştii sunt capabili să revendice în prezent orice, chiar şi accidente de circulaţie care produc victime în Occident.

Că regnul uman poate produce monştri precum Stephen Paddock nu este însă o noutate. Marea întrebare este acum alta: cîţi astfel de "lupi solitari" mai sunt oare în libertate în Statele Unite? Si iată şi o a doua întrebare, în prelungirea primeia: nu sunt oare aceşti indivizi care decid să ucidă la întîmplate consecinţa, măcar parţială, a faptului că America este o mare consumatoare de arme?

11 650 de persoane au fost ucise cu arme de foc în Statele Unite de la începutul acestui an, arată cotidianul Libération. Si această cifră nu ţine cont de sinucigaşi… Cam cinci arme pe cap de om avem în America, dacă facem un calcul rapid, scrie cotidianul Le Monde. Si această cifră ţine cont doar de armele înregistrate legal… De fapt, în nici o altă ţară din lume nu se produc atîtea omucideri cu arme de foc precum în America. Ceea ce nu înseamnă că lucrurile s-ar putea schimba în viitorul apropiat, şi poate nici în viitorul îndepărtat.

In orice caz, administraţia Trump nu a dat nici un semn în acest sens. Dimpotrivă, Camera reprezentanţilor, în care republicanii sunt majoritari, a prevăzut adoptarea unor prevederi care anulează unele vagi măsuri de control luate pe vremea administraţiei Obama. Republicanii vor, de exemplu, să simplifice prevederile legate de vînzarea armelor cu amortizor. In ciuda celor care avertizează că în acest caz un asasin utilizînd astfel de arme tăcute ar fi şi mai greu de reperat şi de anihilat decît unul dispunînd de arme clasice.

De notat că în cazul lui Stephen Paddock poliţia a avut nevoie de o oră şi douăsprezece minute pentru a-l repera, în camera sa de hotel de la etajul 32. Ne putem imagina că individul ar fi putut ucide şi mai mulţi oameni dacă ar fi recurs la arme cu amortizor.

Donald Trump spune că individul care a tras în mulţime la Las Vegas era nebun. Numeroşi editorialişti, nu numai în Franţa ci şi în alte ţări, se întreabă însă, de mai multă vreme de fapt, dacă nu cumva America a devenit nebună. O astfel de dramă este, în orice caz, un test la nivel global: dacă şi ea va fi uitată, ca şi multe altele, într-un spirit de banalizare a violenţei şi de fatalism, este limpede că la nivelul clasei politice ceva nu este în regulă pe pămînt american.

183