Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Colegiul Tehnic „Gh. Airinei” face programul la RFI (I)

O nouă ediție a proiectului cultural cu și despre liceeni, Cu Zebra la școală, în cadrul Programului cultural „București, Oraș participativ” finanțat de către Primăria Capitalei prin ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti, în direct de la Colegiul Tehnic de Poștă și Telecomunicații "Gh. Airinei".

Invitați: Daniela Bădescu, profesoară de limba și literatura română, fost director adjunct, inspector școlar pentru management instituţional al sectorului 6 în cadrul Inspectoratului Școlar al Municipiului București; Popa Octavian Lucian, directorul Colegiului Tehnic de Poștă și Telecomunicații "Gh. Airinei"; echipa de elevi care a ajutat la pregătirea acestei emisiuni: Ioana Alexandra Drăghia, Președinta Consiliului de elevi, Raluca Fortin, Roxana Negoiță, Alexandru Grama; Marius Șerban, fost elev al Colegiului Tehnic de Poștă și Telecomunicații "Gh. Airinei".

Popa Octavian Lucian: Din anul 2000, fostul Grup Școlar de Poștă și Telecomunicații a primit titulatura de Colegiu Tehnic. Sunt mândru că sunt directorul acestui mastodont, unicat în țară. De ce îi spunem mastodont? Este o unitate cu un număr foarte mare de elevi și de clase, cu două internate și o cantină. În acest an școlar avem aproximativ 1350 de elevi și 54 de clase, pe o paletă largă de specializări, specialități și forme de învățământ. Plecând de la clasele de liceu zi, unde avem specializările de științele naturii pe teoretic, instructori sportivi pe vocațional, tehnician în gastronomie și organizator banqueting pe alimentație publică, tehnician în activități de poștă pe partea de economic și să nu uităm totuși tehnician de telecomunicații pe partea de tehnic. Ultimele două profile se găsesc și în numele liceului și suntem unici în România la ora actuală pe aceste două specializări. Mai avem și școala postliceală pentru nivelul cinci, școală profesională tot pe telecomunicații într-un parteneriat dual cu Telekom România, învățământul la seral și forma frecvență redusă.

Acum patru ani și jumătate, când am venit în acest liceu ca director, am încercat să vin cu o idee inovativă, să schimb ceva. Generația de astăzi nu mai este generația noastră. Am început cu pași mici niște proiecte. Unul dintre proiectele de început nu a fost chiar de mare anvergură, însă mi-au plăcut ideile foștilor elevi, și anume participarea la un concurs cu expoziție foto, organizat de primarul Capitalei,  “Bucureștiul prin ochii copiilor”, unde am și câștigat locul unu. Apoi am continuat cu târgurile caritabile, care ne-au rămas în tradiție și le-am dezvoltat, plecând de la ce putem face cu deșeurile de la cantină, care nu se mai pot recicla. Atunci, cu o mână de profesori, am înființat niște ateliere de lucru, în care s-au creat diverse obiecte pentru Sărbătorile Pascale sau cele de Crăciun, obiecte pe care le-am vândut în cadrul unor licitații organizate la noi, iar cu banii obținuți împreună cu alte donații, am încercat să ajutăm persoanele nevoiașe, atât cele în vârstă, cât și copiii cu probleme, în special Secția oncologică de copii de la Spitalul Fundeni. Am mers mai departe și am încercat un schimb de experiență, pe resursele noastre financiare, nu pe proiecte europene, cu un liceu asemănător din Franța – Pontivy, din Bretania. Proiectul s-a derulat în anul 2014, pe o perioadă de o lună, două săptămâni au venit francezii la noi, două săptămâni am schimbat tradiții, opinii și așa mai departe.

Discutăm de o piață liberă a forței de muncă și am încercat împreună cu fosta mea colegă de management, doamna inspectoare să dezvoltăm niște profile, astfel încât orice elev să poată avea de unde alege. În clasa a VIII-a este foarte greu fără o consiliere vocațională să descoperim ce ne place. Inclusiv am descoperit că există elevi care au venit pentru un profil pentru că așa au zis părinții, iar pe parcursul clasei a IX-a au descoperit că au altă vocație și atunci s-a putut transfera fără ca noi să-l pierdem, pentru că discutăm de o finanțare număr de elevi. Decât să ne plece un elev la alt liceu, mai bine diversificăm, astfel încât să folosim la maxim resursa umană pe care acest liceu o deține și care este o resursă multilateral dezvoltată.

Daniela Bădescu: Eu sunt profesor aici din anul 1992. Acum conduc un sector cu 70 de unități școlare, dar evident Colegiul "Gh. Airinei" este și va rămâne colegiul meu de suflet. De-a lungul anilor am văzut toate tipurile de copii și psihologii. Am realizat ce însemna actul educațional acum 30 de ani și ce înseamnă acum. Din acest motiv, împreună cu domnul director am încercat să facem clase care să respecte profilul tehnologic. Pe de altă parte, ne-am dat seama că este necesar și un profil teoretic și vocațional. La nivelul sectorului 6 sunt doar trei licee care au acest nivel vocațional. Mie îmi place să cred că am fost deschizători de drumuri și în ceea ce privește diversificarea paletei de specializări ale liceului, dar și în ceea ce privește creșterea unor generații cu adevărat minunate, realizați din punct de vedere sufletește și din cel al profilului moral, pentru că da, acestea sunt doua dimensiuni pe care noi le urmărim, nu doar instrucție, ci mai ales educație.

Ioana Alexandra Drăghia: Cel care dă numele școlii noastre este Gheorghe Airinei. El s-a născut în județul Neamț, provenind dintr-o familie foarte săracă, cu puține posibilități materiale. Cu mult efort a absolvit studiile medii, angajând la Direcţia Judeţeană de Poștă şi Telecomunicaţii Neamţ. Fiind un om silitor, corect și deosebit de înzestrat al matematicii, a fost scos din producție și a urmat cu bune rezultate Facultatea de Telecomunicaţii publice, obținând titlul de inginer, în 1954. A activat în paralel cu funcția de inginer ca pedagog la Şcoala Tehnică de Telecomunicaţii, atât la liceu cât şi la Şcoala Postliceală. A rămas un om simplu, deschis, prietenos și săritor, iar ca recunoaștere minimă a meritelor sale i s-a acordat numele Gheorghe Airinei, colegiului nostru.

Visul meu este să merg la Academia Militară. După părerea mea, este greu ca o femeie să fie respectată. Mama mi-a spus că atunci când vezi o femeie pe stradă în uniformă, realizezi cât de importantă este acea persoană. Să port o uniformă, să am un statut bun este ceva sufletește pentru mine. După Academia Militară, mă văd în țara mea, având grijă de generațiile care urmează. 

Raluca Fortin: Proiectul Civitas a implicat peste 350 de participanți, “Gastronomie Românească – Exercițiu de Educație și Nutriție”. La acest eveniment am putut interacționa cu elevi din alte licee. Mie mi-a plăcut că am putut interacționa direct în acest proiect, gătind noi anumite feluri de mâncare românească, din care mulți oameni importanți pentru educația noastră au gustat, apreciind sau criticând munca noastră. Am mai avut și alte proiecte importante, cum ar fi Banquetingul și organizarea evenimentelor. La final am avut concursul Best cocktail.

Raluca Fortin: Alte proiecte foarte important la care am participat: „Suntem generaţia in mişcare!”, Festivalul de Film Ecologist ECOFEST și simpozionul național „La școală e mai bine decât pe stradă”. Colegiul nostru oferă locuri de cazare elevilor din provincie care doresc să meargă la școală. Avem colegi care vin de departe și stau la cămin. Consider că este un lucru foarte bun pentru viitorul lor. 
Eu sunt pe filiera Turism și alimentație. Mi-ar plăcea să merg la ASE, la management și să devin manager de hotel. Fac practică la Hotelul Ibis, unde învățăm lucruri. Suntem pe bucătărie și pe ospătărie, dar învățăm și cum ar trebui să fie așezate lucrurile într-un hotel. 

Roxana Negoită: Unul dintre cele mai importante proiecte care s-a desfășurat în cadrul liceului nostru este „CAER: Dăruind, vei dobândi”. Acest proiect a avut ca scop motivarea adolescenților să desfășoare activități de voluntariat pentru a combate marginalizarea tinerilor defavorizați și să promoveze egalitatea de șanse. Împreună cu profesori coordonatori din liceu, domnul Radu Cătălin și domnul Constantin Gheorghe am mers la Școlile speciale „Sf. Maria” și „Constantin Păunescu”, înarmați cu jucării, rechizite și dulciuri. Această activitate are loc, de obicei, înainte de Sărbătorile de Crăciun. Mă simțeam emoționată și am plecat fericită de acolo, pentru că am putut să-i ajut.

Daniela Bădescu: Școala „Sf. Maria”, unde au fost colegii noștri, este o școală specială din sectorul 6 pentru elevii cu deficienţe de auz. Experiența a fost dublă. Este bucuria de a dărui în prag de sărbători, dar și bucuria sufletească că poți să ajuți niște copii, așa cum doamnei directoare de la școala Sf. Maria îi place să spună „niște copii care trăiesc în lumea tăcerii”, fiind hipoacuzici.

Roxana Negoită: Un alt proiect la care am participat se numește „Noile minorități din Municipiul București”. Scopul a fost să sprijinim dialogul dintre noi și minoritățile din București: minoritatea turcă, maghiară, chineză. 

Alexandru Grama: Am obținut premiul I la Olimpiada de Tehnologii, premiul I anul trecut și premiul III anul acesta la Concursul Național de Șah. Cea mai importantă a fost Olimpiada de electronică, pentru că am putut să ajung până pe țară. A fost unic pentru mine, pentru că nu am mai fost la olimpiadă și nu am mai luat locul I. Atunci mi-am dat seama că există foarte mulți copii din toată țara care sunt pasionați, care fac experimente și care încearcă să se dezvolte personal pe acest domeniu. Doar pe București am luat locul I. Mă înscriu la toate aceste concursuri pentru că aș vrea să merg în afară, la o Facultate pe Robotică. În clasa a VIII-a mi-a plăcut foarte mult matematica și am ales electronica. Aș vrea să fiu dezvoltator de robotică în medicină. Aș vrea să fac un robot care să reușească, în sfârșit, să opereze singur un om.

Popa Octavian Lucian: Plecând de la proiectul de mai devreme, cu noile minorități din București, din ultimii 20 de ani, liceul nostru mai are un atu. Aceste minorități care s-au stabilit în București și încep să-și reîntregească familiile, ca dovadă că le place aici, își aduc copiii, care nu stăpânesc limba română. La noi în şcoală se organizează anul pregătitor pentru a învăța limba română și competențe generale de școală primară sau școală gimnazială, astfel încât după acest an, elevii străini care primesc rezidența română în urma părinților stabiliți aici, să poată studia în unitățile de învățământ bucureștean. La început a fost dificil. În prima lună se folosește foarte mult limbajul mimico-gestual. Anul trecut am avut o elevă din Coreea, o elevă din China, doi elevi din Albania și un elev din Siria. Niciunul nu avea o limbă comună, nici măcar engleza. Degetele au funcționat cel mai bine, emoticoanele perfect, iar acum fiecare vorbește limba română și își continuă studiile în diverse unități de învățământ liceal din București. Au și rămas aici. Unii se mai și relochează spre unități de învătământ apropiate de domiciliul lor. Apropo de interculturalitate, încercăm ca la toate evenimentele și proiectele să-i implicăm și pe ei, astfel încât făcând și un schimb de culturi, să fie foarte ușor, pentru că știm că este foarte greu să te integrezi.

Marius Șerban: Am avut niște profesori care ne-au pus baza în telecomunicații. Am avut două profesoare care m-au învățat lucruri importante, care în prezent mă ajută foarte mult în facultate. Ce am învățat în liceu pe domeniul respectiv, învăț și acum la facultate. Când o să termin facultatea îmi doresc să ajung la Romtelecom, să lucrez la Enel, pe electricitate sau la Distrigaz.

Daniela Bădescu: Cei care termină liceul au toate perspectivele din lume. În primul rând au niște profesori foarte buni, specializări care oferă un viitor, noi ne mândrim cu clasele de servii. De asemenea, ei ne-au menționat faptul că vorbeam de un proiect “Mai bine la școală decât pe stradă”. Există la noi așa numita clasă profesională, care le oferă un serviciu după cei trei ani de școală profesională. A avea astăzi un serviciu stabil este un lucru important, mai ales pentru copiii cu posibilități financiare mai mici. Ne bucurăm să spunem că toate posibilitățile pe care colegiul nostru le oferă sunt posibilități viabile pe piața de muncă din România. 54 de clase înseamnă foarte mult. Noi am încercat să ne păstrăm acest statut pentru că dintotdeauna Liceul de Poștă și Telecomunicații a fost un liceu foarte mare. Am avut și perioade mai grele, dar datorită cadrelor didactice și copiilor am reușit să ne păstrăm acest statut și ne bucurăm.

552