Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cu Zebra la Colegiul Tehnic „Costin D. Nenițescu” (III)

colegiul_nenitescu.jpg

Image source: 
RFI România

Invitații orei a treia a emisiunii sunt Gabriela Niculae, trainer cursuri de tehnician nutriționist la Fitness Scandinavia School, Otilia Mantelers, specialist în parenting si Orlando Călina, președintele Federației de Arte Marțiale Filipineze și Discipline Asociate din România.

Gabriela Niculae: Scandinavia Fitness School este o școală care oferă cursuri de tehnician nutriționist, dar și de instructor de sport fitness, personal trainer, pilates și yoga. Puteți urma și voi cursurile acestei școli, imediat ce terminați liceul, dar trebuie să aveți diploma de bacalaureat. Cursurile pot fi urmate de oricine dorește să învețe mai multe despre corpul lui și despre ce înseamnă o alimentație sănătoasă. Absolvenții acestor cursuri cunosc foarte bine fiziologia umană și pot să creeze diete personalizate. Ei pot lucra în grădinițe, școli, spitale, restaurante, hoteluri, locuri care servesc mâncare, cantine sau pot lucra direct cu persoane fizice. Această meserie îți poate oferi o satisfacție foarte mare, fiindcă te poți ajuta pe tine, îți poți ajuta familia și pe ceilalți.

 

 

Otilia Mantelers: Parentingul este o disciplină care s-a desprins din psihologie și se ocupă de relația dintre părinte și copil. Eu fac cursuri pentru părinți, la care participă părinți cu copii de toate vârstele. Despre copiii de vârstă mică îmi spun că nu vor să doarmă noaptea, nu vor să mănânce sau aruncă cu jucăriile în televizor. Părinții cu copii de școală spun că aceștia nu vor să-și facă temele. Trebuie să avem în vedere că, odată ce copilul intră la școală, relația părinte-copil se tensionează foarte tare din cauza fricii părinților că el n-o să reușească să se adapteze. Părinții cu copii de vârsta voastră vor să afle cum pot să-i controleze mai mult ca să nu ia droguri, să nu fumeze. Eu încerc să repar relația și să aflu care este frica lor legată de copil.

Am trei copii, dar există și la mine diverse probleme în relația cu ei: copilul cel mare îmi reproșează că îl controlez prea mult, copilul mijlociu îmi spune că petrec prea mult timp cu cel mare, iar copilul cel mic îmi spune că-i dau prea puțină atenție. Într-un fel, toți au să-mi reproșeze câte ceva.

Părinții care vin la mine vor să aibă o relație mai bună cu copilul lor. Inițial vin să mă întrebe: „Cum îl fac să...?”, iar când pleacă de la mine, înțeleg că trebuie să schimbe ceva la ei, astfel încât relația să se schimbe în bine.

Domeniul acesta a început să ia amploare acum zece ani, ceea ce a codus la un interes mai mare acordat relației cu copilul. Eu am acest job de 6 ani.

Unul din cursurile pe care le țin se referă la agresivitatea copiilor, la care vin preponderent părinții cu copii mici. Agresivitatea este un simptom al unei frici foarte profunde. Eu asta le spun părinților: să lucreze puțin, să creeze o relație mai sigură cu copilul lor, în care acesta să se simtă în siguranță și să poată spune absolut orice.

Întrebare elev: Acei copiii care sunt mai liberi, pentru care părinții lor nu-și dau interesul, aleg mai târziu să meargă pe căi greșite. Ce pot face părinții pentru ei, cum reușesc să-i întoarcă pe drumul cel bun?

Otilia Mantelers: Eu cred că un copil apucă să meargă pe drumul greșit pentru că, de fapt, cere atenția părintelui. El nu face asta în mod conștient. Copilul îi arată părintelui că îi este greu în acel moment, că nu mai prețuiește relația cu el și se va alătura anumitor grupuri, care îi vor dăuna sănătății psihice și fizice, așteptând ca părintele să facă ceva în acest sens.

Întrebare elev: Există și părinți care își țin copiii foarte aproape de ei, care nu-i lasă să vadă lumea așa cum este ea, iar peste ani, aceștia se confruntă cu greutățile vieții. Ce pot face?

Otilia Mantelers: Părinții trebuie să le dea libertate copiilor lor. Trebuie să aibă încredere că ei se vor descurca, pentru că foarte mulți tineri adolescenți îmi spun că mama și tata nu au încredere în ei. Asta nu le face bine. Există momente în care simți că pierzi relația cu copilul, că a luat-o pe căi greșite, iar în acel moment părintele poate să intervină un pic mai ferm. Trebuie să ofere o conectare, pentru că eu ca părinte nu pot să-i impun o limită copilului meu, nu pot doar să-i cer, trebuie să-i și dau. Dacă el își dorește, trebuie să petrec timp cu el - dacă se joacă ceva la calculator, mă duc să stau lângă el, fără să comentez.

Din păcate, sunt foarte mulți părinți care nu au acest timp. Dacă părinții sunt în felul acesta și copilul, tânărul adolescent, își dă seama că are nevoie să petreacă timp cu tata sau mama, trebuie să meargă să le propună o plimbare, o ieșire, în timpul căreia să stea un pic de vorbă. În așa fel, îi va atrage atenția părintelui că are nevoie de el.

Gabriela Niculae: Efortul unei relații trebuie să fie de ambele părți. Trebuie să lucrăm împreună. Mie nu mi-a dat nimeni un manual de utilizare. Am făcut așa cum am simțit că trebuie să-mi cresc copiii. Totul se personalizează. Pentru o relație bună trebuie să muncim împreună.

Întrebare profesor: Din ce medii sunt părinții cu care lucrați?

Otilia Mantelers: Din toate mediile. Am pe cineva care este coafeză, am și corporatiști.

Profesor: Aici mă refer la părinții care lucrează zi lumină. Una e să vină dintr-o familie cu părinți divorțați sau să rămână un singur părinte cu el acasă. Cum se descurcă un părinte atunci când celălalt e plecat în străinătate, iar el e nevoit să muncească în două locuri?

Otilia Mantelers: Într-un caz ideal, părintele este cel care are grijă de relație până mai încolo. În realitate, părintele cere de la copil mai mult decât poate el să dea și atunci, probabil, copilul va trebui să fie mai abil și să știe ce are nevoie. Părinții de adolescenți se confruntă în general cu frica că nu vor avea niște copii reușiți sau că nu vor avea copii care intră la facultate. Ei gândesc că dacă el nu și-a permis asta, copilul lor trebuie să învețe ca să poată să ajungă mai bine decât el. Asta este o mare greșeală, pentru că părinții își proiectează propria viață asupra vieții copilului.

Orlando Călina: Artele Marțiale Filipineze și Disciplinele Asociate reprezintă un sistem nou care se regăsește în Asia de Sud-Est. Artele marțiale, în general, sunt asociate cu partea asiatică a lumii. Cele mai răspândite sunt cele japoneze și cele chinezești. După anii '90, au apărut și alte sisteme. Pe fundamentul unei practici de 30 de ani, în urmă cu 10 ani, am început să abordez cealaltă latură a artelor marțiale, respectiv lucrul cu armele. Se lucrează foarte mult cu un cuțit, bastonul și maceta.

Sporturile provenite din artele marțiale sunt foarte răspândite la noi în țară, cu practicanți foarte buni și cu rezultate extraordinare.

Există și o parte sportivă. Am organizat un Campionat European în 2015, am participat la Campionatele Mondiale în 2014. Acum am participat la Campionatele Europene de la Londra și am avut un singur sportiv care a câștigat 3 medalii de aur.

Încercăm să pătrundem treptat pe segmentul acesta de piață al artelor marțiale.

Artele marțiale nu se pot realiza fără nutriție și parenting. Părinții trebuie să-i creeze copilului o ocupație, ca să evite conflictele și neînțelegerile.

Întrebare elev: Răutatea nu ajută performanța?

Orlando Călina: Ba da, dar vorbim de o răutate controlată, de reguli și de regulamente în cadrul legal. Noi vorbim de sporturi de luptă. Suntem oameni și fiecare are limitele sale. Decât să-ți exteriorizezi violența sau pornirile violente pe unde apuci, mai bine mergi două ore într-o salăși îți descarci energia.

Toate artele marțiale oferă tinerilor un antrenament bun și o șansă de a utiliza o parte din energia lor.

Un regim adecvat de arte marțiale ajută la formarea forței și a rezistenței care vor fi benefice pe parcursul vieții copiilor. Arta marțială nu este ca sportul - o începi acum și o termini la 35 de ani. Arta marțială este un mod de viață, o filozofie de viață.

Starea aceasta de agresivitate este cât se poate de naturală și normală pe această planetă. Noi venim însă după o perioadă de comunism, în care am avut niște restricții impuse de regim, pe când acum, această libertate trebuie înțeleasă mai bine și trebuie controlată de individ.

Eu cred în autocontrol. Oamenii nu au o preocupare clară, sunt stresați de viața de zi cu zi. Problema este că avem două extreme clare. Oamenii care sunt stresați de prea mulți bani și oamenii stresați, dar care nu au bani. Aceste extreme duc la conflicte.

Întrebare elev: În sală, dacă aveți copii care sunt prea agresivi, cum procedați?

Orlando Călina: Fiecare copil care vine în sală vine cu educația și comportamentul de acasă, din mediul în care trăiește. În momentul în care a trecut de pragul ușii și a intrat în sală, discutăm deja despre conduita care se va impune. În cultura asiatică, când se întâlnesc două persoane, se salută respectuos, aplecându-se. Același lucru se întâmplă și când intri în sală. În primul rând, saluți sala, locul unde te afli, unde va urma să se desfășoare antrenamentul, saluți profesorul și saluți colegul. Toți colegii se salută între ei, aplecându-se ușor, la un nivel de 30-45 de grade și privindu-se în ochi. Salutul este prima formă de respect. Toți copiii care vin în sală trebuie să fie un tot unitar. Armele sunt din cauciuc și din lemn. Se începe cu partea de pregătire fizică și psihologică. Eu reacționez cu explicații pertinente, procedez ca orice părinte. Noi încercăm să corectăm și să explicăm că ceea ce face nu este bine, așa cum orice părinte, îndrumător sau pedagog ar face.

Completare elev: Am mers la o sală de judo, unde un copil de 9 ani și fratele meu se împingeau, făceau orice altceva decât antrenament. Maestrul le spunea să înceteze, dar nu s-a întâmplat nimic. Ce părere aveți de un astfel de comportament?

Orlando Călina: Nu cred că există o rețetă, timpul le rezolvă. Trebuie să avem răbdare, să-i înțelegem pentru că ei nu pot să stea interconectați o viață întreagă. Eventual îi desparți, nu îi mai lași împreună. Căutăm să dezamorsăm, pe care pașnică, situația conflictuală.

Din punct de vedere al dezvoltării personale, practicarea artelor marțiale are trei laturi: fizică, emoțională și spirituală. Dacă nu reușești să le atingi, este foarte greu ca acea persoană să se integreze normal în societate. În primul rând, îți dezvolți latura ta personală. Din mâinile mele ies adulți mai responsabili.

296