Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Stasi, Securitatea şi extrema dreaptă

totok.jpg

„Transilvania Românească”, finanṭată de Securitate (coperta)

Potrivit unor dezvăluiri din presa germană, Securitatea est-germană Stasi a fost infiltrată în scena extremistă de dreapta din RFG. Şi Securitatea română a avut colaboratori între fasciştii români exilaṭi în vest. 

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:

Securitatea est-germană Stasi a fost cu mult mai prezentă în scena extremistă de dreapta din RFG decît s-a crezut pînă acum. Potrivit dezvăluirilor publicate de „Berliner Zeitung”, bazate pe materiale găsite în arhiva Oficiului federal pentru administrarea fostei securităṭi est-germane, Stasi (BStU), poliṭia secretă avea cel puṭin 42 de informatori care activau în grupări neonaziste, sau care aveau contacte cu persoane care întreṭineau legături cu extremişti de dreapta.

Potrivit aceluiaşi ziar, Stasi a contactat alte 30 de persoane în vederea racolării lor.

Numărul colaboratorilor neoficiali ai Stasi din cadrul grupurilor neonaziste vest-germane s-a stabilit în urma studierii unor liste întocmite de Direcṭia XXII/1 (Hauptabteilung XXII/1) care răspundea de combaterea terorismului. Biroul 1 (Unterabteilung 1) se ocupa de analiza scenei extremiste de dreapta şi de cea teroristă din Germania Federală.

Potrivit numerelor de înregistrare, cei mai mulṭi informatori au fost racolaṭi în anii 1980. Din documentele Stasi rezultă că prezumtivul atentator asupra festivalului berii din München – Oktoberfest – din 1980, Gundolf Köhler, a activat în cadrul diverselor grupări neo-naziste. La acel atentat şi-au pierdut viaṭa 13 persoane, iar 211 au fost grav rănite. Materialele descoperite ar putea contribui la elucidarea atentatului şi ar putea să fie folosite de procuratură care încă nu a închis dosarul respectiv.

Prin infiltrarea informativă a scenei extremiste de dreapta, scrie „Berliner Zeitung”, Stasi urmărea să împiedice eventuale atacuri neo-naziste asupra frontierei germano-germane.

În ultimii ani au mai fost publicate informaṭii privind activitatea de colaborare cu Stasi a unor persoane active în mediul extremist de dreapta. Poate cel mai spectaculos caz este cel al poliṭiştului vest-berlinez, Karl-Heinz Kurras, care l-a împuşcat, în 1967, pe un student care a participat la o demonstraṭie. Moartea studentului, Benno Ohnesorg, a contribuit la radicalizarea tineretului universitar vest-german din anii 1960.

Securitatea română, care pînă-n 1968 a mai colaborat cu Stasi est-germană, era interesată şi ea să culeagă informaṭii din interiorul unor grupuri extremiste de dreapta, active în exil. În anii ´50, operaṭiunile Securităṭii se concentrau asupra anihilării unor persoane active în exilul legionar. În acest context s-a pus la cale răpirea lui Traian Puiu din Viena cu ajutorul unei agente („Geta”), infiltrată în cercurile emigraṭiei legionare. (Puiu a fost comandant legionar, exilat după rebeliune, a sprijinit guvernul legionar de la Viena al lui Horia Sima, s-a stabilit în Austria, în 1954 a devenit secretar general al Mişcării Legionare din exil. El este şi editorul unor scrieri gardiste şi al antologiei de cîntece legionare, Cărticica de Cântece, Salzburg, 1951, republicată după 1990 în cîteva ediţii adăugite, de exemplu în cea xeroxată şi răspîndită de unul dintre primele cuiburi neo-legionare apărute la Bucureşti după 1990, sub titlul: Din cântecele legionarilor. 30 noiembrie 1994, Legiunea Arhanghelul Mihail. Cuibul Horia Sima, f.l., f.a.).

După o schemă similară urma să se producă şi răpirea lui Ilie Gărneaṭă, cofondator al Legiunii, fost comandant al Bunei Vestiri şi conducătorul Ajutorului Legionar, în 1940. După rebeliunea din 1941, a fugit în Germania, de acolo în Argentina, unde-şi schimbă numele în Antonio Gjini. Sub această identitate falsă s-a reîntors în Germania federală la mijlocul anilor 1950 şi a locuit temporar la un fost camarad, Petre Tonegaru, care devenise agent al Securităṭii, avînd numele conspirativ „Schulz”. Potrivit istoricului Georg Herbstritt, care pregăteşte o carte despre relaṭiile Securitate-Stasi, s-a renunṭat la planul de răpire după ce Tonegaru fusese arestat ca spion.

În perioada ceauşistă, Securitatea folosea agenṭii recrutaṭi în rîndurile legionarilor pentru promovarea politicii naṭionalist-şovine – în primul rînd, anti-maghiare - a regimului şi pentru influenṭarea opiniei publice din vest. Securitatea n-avea scrupule ideologice, folosindu-se, de pildă, de legionarul Nicolae Ştefănescu, autor de poezii şi publicist, cunoscut mai bine sub numele său de împrumut: N. S. Govora. Scrierea lui Ştefănescu „Transilvania Românească” a fost finanṭată şi apoi răspîndită de Securitate.

 

Addenda:

 

[4 iulie 1981. Raportul Securităţii privind rezultatele influenţării legionarului N.S. Govora, autorul lucrării „Transilvania Românească” publicată la Madrid la editura Carpaţii, fondată de Traian Popescu, însărcinat în timpul existenţei „statului naţional-legionar” “cu organizarea Serviciului Comisiilor de Românizare”]

 

STRICT SECRET [1]

Ex. nr. 1

 

NOTĂ

 

Raportăm că, în cadrul măsurilor iniţiate pe linia promovării în străinătate a adevărului istoric privind Transilvania şi a contracarării propagandei iredentiste maghiare, organele noastre au asigurat apariţia, în editura „CARPAŢII” [2] din Madrid, a cărţii „TRANSILVANIA ROMÂNEASCĂ”.

- Lucrarea este scrisă în limba engleză sub semnătura publicistului N.S. GOVORA, originar din ţara noastră, iar conţinutul ei a fost aprobat de Secţia de propagandă a C.C. al P.C.R.

- În cuprinsul volumului, autorul combate netemeinicia şi falsitatea teoriilor iredentiştilor maghiari şi reliefează adevărul istoric privind continuitatea poporului român în spaţiul geografic în care trăieşte.

- Legitimitatea apartenenţei Transilvaniei la România este dovedită cu argumente istorice, etnografice şi lingvistice, extrase inclusiv din izvoare ungare şi lucrări aparţinînd unor istorici promaghiari.

- În lucrare sînt descrise, totodată, aspecte din timpul ocupaţiei vremelnice a Transilvaniei de Nord, în urma Dictatului de la Viena, respectiv, regimul de teroare instituit de armata horthystă, internările în lagăre şi închisori, expulzările şi masacrele în masă comise de aceasta.

- În partea finală, autorul prezintă în mod argumentat situaţia actuală a naţionalităţii conlocuitoare maghiare din România, drepturile şi libertăţile acesteia în toate domeniile vieţii social-politice, economice şi culturale.

- În context, N.S. GOVORA atrage atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă propaganda iredentiştilor maghiari în problema Transilvaniei şi face apel la românii de pretutindeni să ia atitudine hotărîtă împotriva acestora.

- Cartea „TRANSILVANIA ROMÂNEASCĂ” a fost tipărită într-un tiraj de 600 exemplare şi difuzată, prin posibilităţi specifice, în rîndurile emigraţiei române, a unor personalităţi influente din principalele ţări occidentale, precum şi unor delegaţii participante la reuniunea de la Madrid.

- Un exemplar al lucrării, împreună cu o notă de prezentare a conţinutului acesteia, a fost trimis la Agerpres, pentru a fi preluat spre publicare.

- Raportăm că, prin mijloacele de care dispunem, acţionăm pentru tipărirea cărţii lui N.S. GOVORA, de către aceeaşi editură, şi în limbile franceză, spaniolă şi română.

- Totodată, întreprindem măsuri pentru asigurarea prezentării cărţii şi preluării unor pasaje din ea de către presa emigraţiei române şi diferite publicaţii occidentale.

 

Nr. 00379

4 iulie 1981

SI/ PM – 3 ex.

 

ACNSAS, D 13340, vol. 3, ff. 80-80v

---------------

[1] Document dactilografiat. Transcriere realizată de Elena-Irina Macovei.

[2] Traian Popescu este şi fondatorul revistei „Carpaţii” care începînd cu anul 1954 a apărut la Madrid sub direcţia lui Aron Cotruş. Printre colaboratorii acestei reviste legionare de exil care a apărut şi în versiuni editate în limba franceză şi engleză s-au aflat N. S. Govora, Faust Brădescu, Filon Verca, Ana-Maria Marin, Radu Budişteanu, Pamfil Şeicaru („Vlad“), Vintilă Horia ş.a.

 

 

William Totok, corespondent RFI la Berlin
926