Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


RFI 25 de ani: Germania, refugiaţii şi terorismul

rfi_25_de_ani_germania_refugiatii_terorismul.jpg

Oficiu de primire a refugiaţilor la Berlin (Foto: William Totok)
Oficiu de primire a refugiaţilor la Berlin (Foto: William Totok)

Gestionarea problemei refugiaţilor continuă să divizeze Guvernul federal german. Atentatele teroriste de la Paris au dat discuţiilor privind problema azilanţilor o nouă turnură.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

”Voi lupta”, a declarat Angela Merkel într-un interviu televizat. ”Nu sînt prima persoană din fruntea Guvernului, care va trebui să se lupte”.

Pînă de curînd, Merkel a dovedit mai degrabă că încearcă să rezolve anumite probleme într-un mod tacit, fără să facă prea mult zgomot, invocînd eventual principii etice.

În aceste zile, prăpastia existentă între optimismul ei de luptătoare şi tonul alarmist al unor politicieni din propria ei tabără politică, privind problema refugiaţilor, marchează diferenţa între Merkel şi o parte a creştin-democraţilor.

Se vede de la o poştă că marea coaliţie guvernamentală de la Berlin este divizată. Partenerii creştin-democraţi, creştin-sociali (bavarezi) şi social-democraţi continuă să aibă păreri opuse în ceea ce priveşte rezolvarea problemei refugiaţilor.

Anunţul ministrului de Interne, Thomas de Maizière, de a suspenda intrarea în Germania a rudelor de gradul întîi ale sirienilor care se află deja în ţară a amplificat neînţelegerile din cadrul Guvernului.

Noţiunea eufemistică de ”protecţie subsidiară”, folosită de ministrul conservator de Interne, pentru a descrie măsura adoptată, a fost criticată de social-democraţi şi ecologişti.
Şefa grupului parlamentar ecologist, Katrin Göring-Eckardt, a calificat planul conservatorilor drept o ”absurditate umanitară”.

Numeroşi conservatori sprijină proiectul ministrului de Maizière de a îngrădi statutul de protecţie pentru refugiaţii sirieni.

Aşa şi ministrul Finanţelor, Wolfgang Schäuble, care a declarat televiziunii că în momentul de faţă ”capacităţile de primire sînt limitate”, ceea ce necesită şi măsuri riguroase de examinare a cererilor de şedere. ”Asta va fi şi un semnal limpede către sirieni că nu toţi pot veni în Germania”.

Secretarul general al Uniunii Creştin-Sociale (bavareze) i-a luat apărarea ministrului de Interne, susţinînd proiectul de a acorda sirienilor un alt statut de protecţie.

Ministrul de Interne a explicat în cîteva interviuri ce anume înseamnă ”protecţia subsidiară”.
Persoanele care solicită azil în Germania obţin protecţia autorităţilor însă numai în conformitate cu Convenţia refugiaţilor de la Geneva. Această protecţie se acordă doar atunci cînd viaţa persoanei este ameninţată în ţara ei natală, din cauze rasiale, religioase sau apartenenţei la un anumit grup social sau politic. O protecţie limitată se acordă persoanelor care nu intră în categoria definită de Convenţia de la Geneva. Aceste persoane nu sînt obligate să părăsească imediat Germania pentru că în ţara lor e război civil sau riscă pedeapsa cu moartea şi să fie torturaţi.

Persoanele care intră în categoria de ”protejaţi subsidiari” au dreptul de şedere limitat la un an de zile. După expirarea acestui termen, trebuie să părăsească Germania.

 

Ofensiva grupărilor radicale de dreapta

 

Atentatele de la Paris au dat discuţiilor privind problema refugiaţilor o nouă turnură. Asta pentru că acum şi grupările radicale de dreapta încearcă să-şi extindă raza de popularitate.

Dînd curs apelului lansat de mişcarea xenofobă Pegida (Patrioţi Europeni contra Islamizării Apusului), luni seara s-au adunat la Dresda aproape zece mii de persoane. Manifestanţii purtau afişe pe care se putea citi sloganul: ”Ieri la Paris–mîine în Germania”. Mulţi dintre particpanţi purtau steaguri franceze, iar unul dintre organizatori a declarat că atacul terorist este o consecinţă a politicii migraţioniste europene. Acelaşi activist Pegida a cerut Guvernului federal să închidă frontierele, iar toţi refugiaţi să fie amprentaţi.

Şi fratele geamăn al mişcării Pegida, partidul care-şi spune Alternativa pentru Germania (AfD), şi-a înăsprit retorica belicoasă îndreptată împotriva azilanţilor. Şefa grupării a vorbit despre o ”stare teroristă excepţională”, cerînd autorităţilor o reanalizare, fără menajamente, a politicii de securitate a ţării. Liderul Alternativei pentru Germania din landul răsăritean Turingia, Björn Höcke, a găsit cuvinte şi mai drastice, afirmînd: ”Nu mai vreau să aud declaraţii de consternare [...] Aştept fapte”.
Mai mulţi politicieni democraţi au respins această retorică de amalgamare a terorismului islamist cu problema refugiaţilor. S-a subliniat că cei mai mulţi refugiaţi au plecat din ţările lor natale tocmai pentru a scăpa de terorismul unor grupări radicale şi fanatizate.

Autorităţile germane se tem că înteţirea propagandei xenofobe de către partide şi mişcări xenofobe ar putea declanşa acţiuni violente, îndreptate împotriva unor refugiaţi sau taberele unde sînt cazaţi solicitanţii de azil.

Potrivit vicepreşedintelui Uniunii Creştin-Democrate (CDU), Armin Laschet, atacurile teroriste de la Paris nu trebuie legate de dezbaterea privind chestiunea refugiaţilor din Germania.

Şi în perioada înaintea fluxului actual de refugiaţi, a explicat politicianul într-un interviu radio<http://ondemand-mp3.dradio.de/file/dradio/2015/11/17/dlf_20151117_0815_5860ae39.mp3>, au avut loc atentate teroriste ca, de pildă, cel împotriva revistei satirice franceze Charlie Hebdo. Cei mai mulţi autori ai atacurilor recente, a mai spus el, sînt născuţi în Franţa. Chestiunea prioritară în Germania, a continuat el, este găsirea unor soluţii pentru gestionarea problemei refugiaţilor în diferitele localităţi.

Secretarul general al Uniunii Creştin-Sociale (bavareze) a spus tot într-un interviu radio<http://ondemand-mp3.dradio.de/file/dradio/2015/11/17/dlf_20151117_0820_a4630352.mp3> că partidul său insistă pe lîngă Guvern ca acesta să stabilească o cotă anuală care de acum înainte va reglementa cîte persoane vor fi acceptate să intre ca refugiaţi sau azilanţi în Germania. Politicianul a evitat să indice o cifră exactă.

384